Și magistrații s-au săturat de “telenovela protocoalelor"...

Distribuie pe:

“Dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare nu pot fi decât șubrezite sau de-a dreptul făcute preș printr-o cooperare dincolo de lege, prin echipe mixte ori raportări reciproce, între parchete și serviciile de informații" se arată într-un comunicat dat publicității de Asociația Magistraților din România (AMR), text în cuprinsul căruia președintele interimar al acestei entități, jud. dr. Andreea Ciucă, atrage atenția asupra efectelor pe care asemenea înțelegeri “peste capul legii" (n.n.) le pot avea nu doar asupra actelor de urmărire penală întreprinse de procurori, ci și asupra dreptului la un proces echitabil al cetățeanului, pus în situația de a fi anchetat, judecat și condamnat în baza unor probe obținute, ca să zicem așa, “noaptea, ca hoții" (n.n.), adică furnizate prin protocoale secrete, pentru care nu există, deocamdată, proba că au fost cu adevărat denunțate. Această modalitate de lucru - rezultă din cuprinsul documentului - aruncă o lumină confuză, dacă nu chiar dubioasă asupra atitudinii conducerii la vârf a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ), care, în timp ce clamează lipsa independenței procurorului (independență consfințită prin legile Justiției), se angajează în “cooperări" ilegale, compromițând, prin semnătură și în deplină cunoștință de cauză, mult invocata “independență".

Reacția AMR survine în urma luării la cunoștință (din mass-media) despre protocolul din 2016 convenit între SRI și PÎCC Justiție și cuprinde o seamă de întrebări formulate clar, concis și argumentat, și nu de “comentaci", “postaci" și “piețari", ci de profesioniști, cu studiile terminate la facultăți de Drept, nu la “universitățile" de pe rețelele de socializare. Iată cele mai relevante pasaje din text (sursa - luju.ro):

“Noi, cetățenii de rând, incluzând aici și judecătorii, și procurorii care n-au semnat și n-au aplicat asemenea protocoale, constatăm, așadar, că telenovela protocoalelor continuă, răsărind, din timp în timp, câte un act. De parcă Constituția și legile n-ar putea fi respectate și puse în practică, în litera și spiritul lor, decât dacă sunt semnate protocoale peste protocoale. Care să facă ce anume? Să ne explice rolul constituțional al parchetului? Să ne învețe cum să aplicăm legea? Să o simplifice ca s-o înțelegem, noi, cei din Justiție?

Pe lângă protocolul secret a fost semnat și unul nesecret. Am înțeles, din protocolul nesecret publicat în mass-media, că acesta privea “cooperarea" între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea condițiilor concrete de acces la sistemele tehnice. Dar protocolul secret ce obiect avea? Ce fel de cooperare presupunea și ce obligații și-a asumat PÎCCJ, liber consimțite? Că doar n-o fi fost tot despre sisteme tehnice, adică despre: utilizarea aplicațiilor informatice de interceptare specifice, managementul țintelor și al mandatelor de supraveghere tehnică, managementul utilizatorilor din cadrul structurii, conectați la sistem (...).

Experiența ultimilor ani și a protocoalelor desecretizate, încheiate de parchete, ne spune că protocolul secret, în discuție, era despre cu totul altceva. Sau este. Avem certitudinea, adică proba, că a fost denunțat? În drept, suntem obișnuiți cu principiul simetriei. Deocamdată am văzut doar semnături pentru intrarea în vigoare a protocoalelor. Suntem îndrituiți să așteptăm desecretizarea protocolului încheiat în decembrie 2016 și, totodată, actul semnat de reprezentanții acelorași instituții, prin care să fi fost denunțat, cu atât mai mult cu cât, declarațiilor publice privind încetarea efectelor protocolului secret din 2016 li s-au alăturat bâlbe despre data denunțării.

Așa cum AMR a arătat într-un comunicat de presă, din luna aprilie, faptul că SRI a fost cel care a inițiat declasificarea protocoalelor semnate cu parchetele de la vârful ierarhiei Ministerului Public este de lăudat și reprezintă un prim pas de revenire la normalitatea democratică. Pentru că dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare nu pot fi decât șubrezite sau de-a dreptul făcute preș printr-o cooperare dincolo de lege, prin echipe mixte ori raportări reciproce, între parchete și serviciile de informații, acțiuni în legătură directă cu dosare penale, dar despre care nu știau (sau nu știu) decât semnatarii protocoalelor. Deci, nu știau (ori nu știu) nici persoanele vizate, nici avocații lor și nici măcar judecătorii".

Apreciind afirmația directorului SRI potrivit căreia pentru punerea în aplicare a legii nu era nevoie de protocoale, “AMR atrage atenția asupra faptului că, în tot acest timp de când se dezbate problema protocoalelor, a obligațiilor asumate de parchete și a consecințelor concrete pentru actul de justiție, conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție n-a găsit de cuviință să sufle o vorbă despre existența acestora, înaintea SRI! Aceeași este situația și în cazul protocolului secret semnat în decembrie 2016. Mai mult, nu ni s-a adus la cunoștință niciun act (de bună-credință) din partea Parchetului privind denunțarea acestui protocol sau explicarea concretă, punct cu punct și articol cu articol, în cazul protocoalelor deja declasificate, a modalității efective de implicare a parchetelor în cooperarea cu SRI, în dosarele penale.

Adică, PÎCCJ nu știa că a semnat? De ce nu a adus la cunoștința CSM și a opiniei publice faptul că, la sfârșitul anului 2016 - deci, după Decizia CCR nr. 51/2016 - procurorul general a semnat un protocol secret cu SRI? De ce nu a solicitat declasificarea acestuia? De ce nu a făcut decât acum, după ce existența protocolului a devenit știre, analiza aspectelor legale privind procedura de desecretizare? De ce nu a arătat textele de lege care determinau parchetul să-și pună semnătura pe o astfel de cooperare și care îi impuneau o serie de obligații față de SRI? (Ultima întrebare este retorică.)"

...De parcă toate celelalte n-ar fi?!

Lasă un comentariu