În fiecare an, la 29 august, este marcată Ziua internațională împotriva testelor nucleare.
ONU a declarat Ziua internațională împotriva testelor nucleare în 2009, la împlinirea a 20 de ani de la închiderea sitului de testare nucleară de la Semipalatinsk din Kazahstan, demers inițiat de președintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev, care, la 29 august 1991, a emis un decret în acest sens: poligonul aflat în apropierea orașului Kurchatov - acum părăsit! - a fost închis. Aici, timp de 40 de ani, între 1949 (la inițiativa lui Beria) și 1989, au fost efectuate 456 de explozii nucleare terestre și subterane a căror putere depășește de 2,5 mii de ori puterea unei bombe nucleare, precum a celei aruncate la Hiroshima, Japonia. Localnicii, martori ai evenimentelor de atunci, suferă, la nivel de generații întregi, de o creștere semnificativă a cazurilor de cancer și malformații congenitale, precum și de maladii specifice provocate de expunerea la radiații. Practic, acești oameni au fost folosiți drept “cobai" pentru experimente, cercetătorii - pentru care se construiau orașe -fantomă și diferite structuri - fiind interesați mai ales de efectele pe care le au testele nucleare asupra oamenilor.
Poligonul din Kazahstan avea o întindere similară cu cea a statului New Jersey. Prima bombă atomică a fost detonată pe 29 august 1949. Uniunea Sovietică nu a informat niciodată cetățenii din apropiere de testele nucleare efectuate și nici de faptul că sunt expuși. “Unii dintre cei care erau pe atunci elevi povestesc scene îngrozitoare: ferestrele de la școli explodau în momentul testelor, iar ei aveau crize de convulsii. De asemenea, locuitorii erau sfătuiți să stea afară în timpul detonării bombelor, sub pretextul că ar putea fi uciși în cazul în care casele lor s-ar fi prăbușit. Astfel, ei erau expuși la o doză și mai mare de radiații. Până astăzi, în zona din jurul Poligonului, incidența cancerului este printre cele mai mari din lume."
Deși a fost închisă în 1992, acolo au fost lăsate multe materiale radioactive, nepăzite. În timpul a 17 ani, oamenii de știință kazahi, ruși și americani au dus o muncă în valoare de 150 de milioane de dolari pentru a securiza materialele. Inutilă! Metalul îi tentează mai ales pe cei obișnuiți să valorifice deșeuri de orice fel.
Acum, Poligonul poate fi vizitat de turiști, dar numai dacă poartă costume speciale de protecție. Zona este încă periculoasă, din cauza materialului radioactiv încă prezent.
“Lacul Chagan, numit și Lacul Atomic, este creat de testele nucleare subterane din 1965. Apa lacului provine din râul Chagan și este încă radioactivă.
Moscova 10, cunoscută acum sub numele de Priozersk, Kazahstan, a fost fondată în 1953 ca bază militară secretă pentru testarea și dezvoltarea sistemului de apărare antirachetă sovietic. A fost ocupată de armata sovietică. Priozersk este încă închis publicului și continuă să fie închiriat de armata rusească. Armata îl folosește ca loc de teste pentru
a-și îmbunătăți sistemele de apărare antirachetă.
Unii dintre cei mai mari savanți, ingineri și fizicieni ai Rusiei au locuit în Priozersk. Mare parte din clădirile militare din oraș au fost puse la pământ pentru a ascunde trecutul.
Marea Aral era unul dintre cele patru mari lacuri ale lumii. În decursul a 50 de ani s-a micșorat la o zecime din mărimea sa inițială, și asta din cauza unor proiecte de irigație sovietice care au scos apa din zonă. Una dintre insulele Mării Aral a fost locul unei fabrici rusești de armament chimic, conferind un plus de toxicitate în zonă. Apa din mare a fost deviată pentru cultivarea bumbacului și a altor culturi. Proiectul a fost un eșec, totuși mare parte din apă a fost “înghițită" de deșert, lăsând în urmă o câmpie prăfuită de sare și alte chimicale toxice. Multe proiecte sovietice au lăsat în urmă o moștenire devastatoare pentru peisaj, la fel ca și cele din Marea Aral, conchide “Business Insider".
Adunarea Generală a Națiunilor Unite a declarat 29 august, Ziua internațională împotriva testelor nucleare, adoptând în unanimitate Rezoluția 64/35 la 2 decembrie 2009, prin care se menționa că trebuie întreprinse toate eforturile pentru a opri testele nucleare, pentru a evita efectele lor nocive și devastatoare asupra vieții și sănătății oamenilor, cât și a mediului înconjurător.
Principalul instrument internațional de luptă împotriva tuturor formelor de teste nucleare este cel negociat la Geneva, între 1994 și 1996, respectiv Tratatul privind interzicerea totală a testelor nucleare (“Comprehensive Nuclear Test-Ban Treaty" CTBT). Acesta a fost adoptat de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 10 septembrie 1996, dar nu a intrat în vigoare din cauza neratificării de către opt state (SUA, China, Egipt, India, Iran, Israel, Coreea de Nord și Pakistan) cu programe nucleare de a căror ratificare depinde intrarea în vigoare a tratatului.
Vă amintiți mesajul poetului Adrian Păunescu?
“O, voi, tineri ai planetei mele
Convulsionată de-atâtea arme,
Sub ochii holbați ai armatelor,
Sfărâmând ochelarii grețoși ai generalilor,
Fără nicio rușine,
În numele singurei religii care ne unește,
Credința în continuitatea speciei umane,
Iubiți-vă,
Iubiți-vă pe tunuri!
Concediați tunarii
Și dezamorsați obuzele
Și dați-ne acest prim și netrecător
Semn al păcii universale!"
Da, ar fi o soluție, dar... cine mai are timp de iubire?
Tratatul de Neproliferare Nucleară a fost deschis spre semnare la 1 iulie 1968 și a intrat în vigoare la 5 martie 1970 și numără, în prezent, 189 de state părți. RPD Coreeană a anunțat, unilateral, în 2003, că se retrage din Tratat, iar Israel, India și Pakistan nu sunt părți la NPT. România a semnat Tratatul în prima zi a deschiderii spre semnare și l-a ratificat la 30 ianuarie 1970, depunând instrumentele de ratificare în capitalele celor trei state depozitare (Marea Britanie, SUA, URSS) la 4 februarie 1970. Inițial, s-a stabilit ca durata tratatului să fie de 25 de ani de la intrarea în vigoare. La Conferința de examinare a aplicării prevederilor Tratatului din 1995, acesta a fost prelungit pe durată nelimitată.
Pentru obținerea acordului tuturor statelor părți cu privire la prelungirea pe durată nelimitată a Tratatului a fost adoptată “la pachet" Rezoluția privind Orientul Mijlociu (principalele prevederi se referă la andosarea procesului de pace în regiune, reafirmă dezideratul ca toate statele din regiune să adere la NPT și să supună facilitățile nucleare controlului AIEA, solicită tuturor statelor din Orientul Mijlociu să ia măsuri concrete în vederea realizării obiectivului ca această regiune să devină o zonă liberă de arme nucleare).
Tratatul recunoaște cele 5 state, membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU, ca state posesoare de arme nucleare: Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, Marea Britanie, Franța și China.
La fiecare 5 ani au loc Conferințe de examinare a implementării Tratatului.
În luna iulie a anului trecut, 122 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite au semnat, la sediul din New York, un tratat care vizează eliminarea completă a armelor nucleare, precizează site-ul cotidianului “The Guardian".
“Potrivit acestui tratat, statele semnatare și-au exprimat acordul pentru a nu dezvolta sau testa arme nucleare. Totodată, semnatarii și-au luat angajamentul de a nu fi în posesia armelor nucleare și de a nu permite staționarea capacităților nucleare pe teritoriul lor. (...) În loc să renunțe la arsenalul nuclear, principalele puteri care dețin astfel de capabilități își doresc să reînnoiască și să întărească unele prevederi ale Tratatului de Neproliferare Nucleară din 1968. Acest tratat urmărea să împiedice răspândirea armelor nucleare în afara celor cinci puteri care dețineau astfel de capabilități: SUA, Rusia, Marea Britanie, Franța și China."
În concluzie... “În numele singurei religii care ne unește, /Credința în continuitatea speciei umane, / Iubiți-vă, / Iubiți-vă pe tunuri! / Concediați tunarii / Și dezamorsați obuzele / Și dați-ne acest prim și netrecător / Semn al păcii universale!"
(Surse: Wikipedia, adev.ro)
