Limba română acordează inimile la același ritm de zbatere și simțire ce ne absoarbe și ne contopește în matricea străbună.
Prin arborele nostru genealogic, crescut din altoirea mlădiței latine pe trunchiul dacic, curge seva limbii române. Suntem români prin datul sorții, din porunca rădăcinii. Iar ramul care își renega rădăcina este sortit pieirii.
Ori de câte ori am fost înstrăinați și răzlețiți, limba română ne-a fost acea tainică legătură și credință neconvertită ce nu admit să fie întrerupt firul sângelui. Ea a fost divina forță care, de fiecare dată, ne-a redat pe noi nouă înșine.
Neamul românesc din Basarabia, răstignit de atâtea ori în istorie, a supraviețuit mai cu seamă prin limbă. Irozii mai multor imperii ne-au crucificat ființa fizică, dar n-au reușit să ne distrugă spiritul, conștiința națională, limba strămoșilor, tradițiile, doinele, eresurile. Codul genetic nu poate fi convertit. “Nu-ți poți discuta destinul biologic, spunea Mircea Eliade. Suntem români prin simplul fapt că suntem vii”.
Limba română este expresia unității etnice și spirituale a neamului românesc. Cu mici deosebiri de pronunție, ea este vorbită și înțeleasă de toți conaționalii, indiferent unde s-ar afla ei, în Moldova, Muntenia, Transilvania, Oltenia, Basarabia ori Bucovina. Acest fenomen face parte din esența “miracolului românesc”.
Limba română este darul suprem lăsat nouă de la Dumnezeu. Noi avem sfânta datorie de a o cultiva ca pe o “floare eternă” în grădina logosului, de a o vorbi limpede și frumos, în expresia ei aleasă, de a o feri de “slinul” și “mucegaiul uitării”, cum spune Alexei Mateevici în poezia-imn “Limba noastră”. Numai așa vom reuși să ne menținem în elementul propriei identități, în expresia noastră firească. Numai așa vom reuși să urmăm îndemnul lui I. L. Caragiale, pe care noi, la rândul nostru, îl transmitem generațiilor viitoare: “Fie în veci păstrată cu sfințenie această scumpă Carte de boierie a unui neam călit de focul atâtor încercări de pierzanie”. (Revista Limba Română, nr. 3 - 4, anul XVIII, 2008)
N. red. Arcadie Suceveanu (n. 1952) - poet, eseist, traducător și ziarist român, președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, laureat al Premiului Național și al Premiului “Mihai Eminescu” al Academiei Române; prezent cu poezie în antologii din Republica Moldova, România, Suedia, Macedonia ș.a. A tradus în limba română lucrări din creația lui L. Tolstoi, C. Aitmatov, M. Gorki ș.a.
