Toamna se numără depresiile

Depresia poate fi numită maladia secolului al XXI-lea, deoarece este o boală din ce în ce mai frecvent diagnosticată. Acest lucru însă este explicabil în condițiile în care stresul a devenit o constantă în viața fiecăruia dintre noi.

Cuvântul depresie vine din latină și se traduce prin tristețe sau inhibiție. Inevitabil, fiecare persoană se confruntă cu stări de tristețe, însă în cazul unui depresiv, acestea se transformă într-o povară. În multe cazuri, depresia se declanșează îndeosebi toamna, în lunile octombrie și noiembrie, și, de aceea, mai este numită și depresie sezonieră. Acest lucru este explicabil în condițiile în care organismul este supus brusc la o serie de transformări. Astfel, faptul că ziua devine mai scurtă își pune amprenta negativ asupra stării de spirit. Prin urmare, scurtarea zilelor predispune la depresie. Specialiștii ne atenționează să nu confundăm tristețea cu stările de melancolie, frecvente la începutul toamnei și, până la un punct, inofensive. Doar în zece la sută din cazuri acestea pot ascunde depresia. Un rol deosebit de important în depistarea la timp a depresiei îl are anturajul, deoarece persoanele din jur pot observa mai ușor modificările de dispoziție ale depresivului și îl pot îndruma la medic. De aceea, mai ales în perioada care urmează imediat după concediu, este bine să ieșim mai mult în aer liber și să ne relaxăm. Potrivit Asociației Americane de Psihiatrie, există cel puțin zece simptome luate în considerare în diagnosticarea tulburării depresive. Printre acestea se numără stările de oboseală și de epuizare care devin tot mai greu de suportat, incapacitatea de a duce la îndeplinire sarcinile zilnice, din cauza lipsei de concentrare, tendința de izolare, sentimente nejustificate de culpabilizare excesivă. În plus, apar și simptome fizice, precum dureri de cap, disconfort gastric sau toracic, dureri articulare și indigestie.

Risc de demență

Medicul poate ajuta la depistarea bolii prin trecerea în revistă a simptomelor. Persoanele depresive prezintă un risc cu 70 la sută mai mare decât restul de a dezvolta boala Alzheimer atunci când ajung la bătrânețe, potrivit oamenilor de știință americani de la Universitatea de Medicină din Massachusetts. La începutul cercetării, 13 la sută din cei peste 900 de voluntari fuseseră diagnosticați cu depresie, iar după 17 ani, 22 la sută din voluntarii depresivi aveau boala Alzheimer. Dintre voluntarii sănătoși, doar 17 la sută dezvoltaseră această boală. “Inflamarea țesutului cerebral, care apare atunci când o persoană este deprimată, ar putea contribui la instalarea demenței”, explică unul dintre cercetători. Ca urmare, se recomandă prevenirea instalării depresiei prin adoptarea unui stil de viață sănătos, bazat pe un consum crescut de fructe și de legume și pe multă mișcare.

Sprijinul moral, de ajutor

Persoanele apropiate (familia, prietenii, colegii de serviciu) din jurul depresivului joacă un rol deosebit de important, deoarece pot observa simptomele la timp și îl pot îndruma la medic. O persoană depresivă are nevoie de suport emoțional și de multă răbdare. În primul rând, aceasta trebuie încurajată să vadă aspectele pozitive ale vieții și nu trebuie lăsată să se izoleze. În acest sens, se recomandă practicarea unui hobby, plimbările prin parc sau citirea unor cărți despre gândirea pozitivă (au efect revigorant și dau o stare de bine). În același timp, este important să i se sublinieze calitățile, mai ales că are o părere proastă despre propria persoană și o stimă de sine scăzută. Pentru a trece mai ușor peste această perioadă, depresivul trebuie încurajat să-și fixeze țeluri tangibile și să-și împartă sarcinile dificile în unele mai mici. Totodată, nu trebuie să aibă așteptări prea mari de la viață, pentru a nu fi dezamăgit.

 

Lasă un comentariu