“Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, care ne dă la vreme ploaie timpurie și târzie și ne păstrează săptămânile hotărâte ale culesului. Fărădelegile voastre au schimbat aceasta și păcatele voastre au depărtat acest bine de la voi. Că se află necredincioși printre poporul meu, care pândesc ca prinzătorii de păsări, se ascund la pământ și prind pe oameni. Cum sunt cotețele pline de păsări, așa sunt casele lor pline de înșelătorie. Prin aceasta s-au ridicat și s-au îmbogățit ei, s-au făcut grași și cu pielea lucioasă și în rele au întrecut orice măsură. Nu fac dreptate nimănui, nici chiar orfanului, nu dau dreptate săracului și huzuresc. E cu putință oare să nu pedepsesc acestea și să nu mă răzbun asupra unui popor ca acesta?” (cap. V).
Proorocul Ieremia, unul din cei patru mari prooroci ai Vechiului Testament (alături de Isaia, Iezechil și Daniel). Și-a desfășurat activitatea în secolele VII-VI î. Hr., timp de 40 de ani, sub domnia a cinci regi: Iosia (17 ani), Ioiachim (11 ani), Iehonia (3 luni), și Sedechia (11 luni). A fost contemporan cu distrugerea Ierusalimului și deportarea poporului ales în exil la Babilon (597 î.Hr.). Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 1 mai.
***
“Fiule! Nu face rele și nu te va prinde răul. Depărtează-te de la nedreptate și nedreptatea se va depărta de la tine. Nu semăna pe brazdele nedreptății, ca să nu seceri de pe ele cu șapte părți mai mult. Nu cere de la Domnul stăpânire, nici de la împărat scaun de mărire. Nu cerca să fii judecător, ca nu cumva să nu poți ridica nedreptățile. Nu făuri minciuni fratelui tău, nici împotriva prietenului tău să nu faci așa. Nu trece cu vederea vorbele înțelepților, ci la pildele lor oprește-te, căci de la ei vei lua învățătura și îndemânarea de a da răspuns celor mai mari. Nu disprețui vorba celor bătrâni, că și ei au învățat de la părinții lor. Că de la ei vei învăța înțelepciunea și îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie” ( Cap. 7- 8).
Isus Sirah, fiul lui Sirah, nepotul lui Isus, cu același nume ca al lui. Acesta a fost în timpurile de după captivitatea și întoarcerea din Babilon și imediat după profeții. Bunicul lui, Isus, după cum mărturisește și el, a fost printre evrei un bărbat sârguincios și foarte chibzuit. Acela a adunat nu numai cugetările celorlalți oameni inteligenți care au fost înainte de el, ci a creat și el cugetări proprii pline de inteligență și înțelepciune.
***
“Lăcomia pântecelui e stinsă prin înfrânare; curvia, prin darul dumnezeiesc și prin dorința bunurilor viitoare; iubirea de argint, prin compătimirea celor săraci; mânia, prin dragostea față de toți și prin bunătate; întristarea lumească, prin bucuria duhovnicească; trândăvia, prin răbdare, stăruință și mulțimire către Dumnezeu; slava deșartă, prin lucrarea ascunsă a poruncilor și prin rugăciunea neîncetată întru zdrobirea inimii; mândria, prin aceea că nu judecăm și nu disprețuim pe nimeni, cum a făcut fariseul, ci ne socotim pe noi ca pe cei mai de pe urmă dintre toți. Păcatele să le ocolim cu toată puterea, fugind de ele. Căci fericit cu adevărat este cel ce caută virtutea (fapta bună), și se îndeletnicește cu ea și cercetează cu grijă tot ce este virtute, apropiindu-se prin ea de Dumnezeu și unindu-se cu El în minte. Lucrurile mai presus de fire pot fi înțelese doar prin puterea credinței”.
Ioan Damaschinul (676-749), considerat ultimul părinte bisericesc, în ordine cronologică. Este unul din cei mai importanți gânditori ai Bizanțului, de origine arameică-siriană. Spirit enciclopedic, a încercat să realizeze o sinteză de vaste proporții, a întregii cunoașteri a epocii sale, în spirit creștin, proiectul său fiind comparabil, prin proporții cu cel aristotelic. Lucrările sale intitulate “Dialectica” și “Dogmatica” reprezintă inestimabile documente cu privire la vocabularul filosofic și la proiectul de secol VII, de integrare a aristotelismului în cultura creștină.
P.S. “Se va da frate pe frate la moarte, și tată pe copil, și copiii se vor răzvrăti împotriva părinților și îi vor ucide” (Marcu 13, 12).
“1001 CUGETĂRI” vol. XII
