Ce fac vecinii noștri și ce-am făcut noi ? Trebuie să câștigi simpatia opiniei publice străine. Liga culturală a românilor din America. Nu sunt bani. Ideea revizuirii tratatului de la Trianon prinde tot mai mult în străinătate. Propaganda ungurească e uriașă. O statistică îngrijorătoare. Influența legăturilor confesionale. Călători americani despre Ardeal. Fostul prim-ministru englez Asquith, socrul ministrului român la Londra, contra intereselor românești ! Dezorganizarea corpului diplomatic. Ce s-ar mai putea face? Să ne pregătim pentru orice eventualitate.
Ne-am ocupat adeseori, în coloanele Voinței, de această importantă chestiune căreia i se dădea prea puțină atenție. Miercuri seara, dl. Vasile Stoica, un bun cunoscător al acestei chestiuni, care în același timp este o problemă de interes vital pentru țara noastră, a ținut o interesantă conferință, făcându-ne cunoscute lucruri, trebuie s-o mărturisim, mult mai presus de închipuirea noastră.
Un an după ce țara noastră intrase în război, un an de suferințe indescriptibile, timp în care soldații noștri făcuseră minuni de vitejie și, totuși, țara noastră nu era cunoscută aproape deloc în Statele Unite ale Americii.
Este tipică exclamația unui senator american, căruia povestindu-i-se suferințele noastre, spunea înduioșat: Da. Ați suferit mult d-voastră “armenii”. Confunda Armenia cu România. Ne trebuie, deci, propagandă care să ne facă cunoscuți. Cine putea să o facă ? Noi n-aveam în America nici cel puțin un Consulat, în timp ce și Muntenegrul avea o ambasadă și câteva consulate.
Generalul cehoslovac Stefanik și dl. Beneș, actualul ministru de externe cehoslovac, văzând aceste împrejurări, s-au pus pe lucru. Au format imediat un comitet de propagandă ale cărui rezultate au fost foarte bune, ducând la recunoașterea dreptelor cereri ale Cehoslovaciei.
În America trebuie câștigată opinia publică, deoarece singură ea dictează în conducerea treburilor statului.
Foarte adesea, generalul Stefanik spunea: “D-voastră, românii, dați prea puțină atenție propagandei. Imitați-ne cel puțin pe noi!
Și într-adevăr. Atât cehoslovacii, cât și polonezii și iugoslavii au făcut o mare propagandă.
În toate centrele mari era câte un birou de informații. Cele mai mici evenimente erau comentate pe coloane întregi în ziarele străine.
Paderewsky, însuși, conducea în America întreaga propagandă pentru Polonia.
Nici iugoslavii nu se lăsau mai prejos. Nenumărate broșuri tipărite în englezește și franțuzește tălmăceau trebuințele și suferințele acestui stat. Și dacă la conferința de pace au fost așa de bine văzuți, numai acestei acțiuni i se datorează. Trebuie să recunoaștem că ne-o luase înainte. Ceea ce se petrece în viața materială se petrece și în viața popoarelor. Locul ce ni se cuvenea nouă, fusese ocupat de alții!
(Va urma)
