“În iubire frățească, iubiți-vă!; în cinste, unii altora dați-vă întâietate. La sârguință, nu pregetați; cu duhul fiți fierbinți; Domnului slujiți. Bucurați-vă în nădejde; în suferință fiți răbdători; la rugăciune stăruiți. Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc, binecuvântați-i și nu-i blestemați. Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng. Cugetați același lucru unii pentru alții; nu cugetați la cele înalte, ci lăsați-vă duși spre cele smerite, nu vă socotiți voi înșivă înțelepți. nu răsplătiți nimănui răul cu rău. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii. Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci plinirea legii. Datori suntem noi, tari, să purtăm slăbiciunile celor neputincioși și să nu căutăm plăcerea noastră. Ci fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său, la ce este bun spre zidire. Că și Hristos n-a căutat plăcerea sa”.
Romani, această epistolă aparține Sfântului Apostol Pavel și este una din cele 27 de scrieri ale Noului Testament, a șasea în ordinea prezentării lor (după cele patru Evanghelii și după Faptele Apostolilor), și prima dintre epistolele sobornicești ale Sf. Apostol Pavel din Noul Testament, scrisoare, pe care a trimis-o la Roma, pe când se afla în Corint. Epistola către Romani este formată din 16 capitole. În primele 8 capitole se vorbește despre harul lui Dumnezeu, care devine proprietate omului cu credința în Iisus Hristos. Astfel, acest “duh hristic” ne face morți față de omul cel vechi, ne eliberează de păcat, lege și moarte și ne aduce în familia iubirii veșnice a lui Dumnezeu. În celelalte capitole se vorbește despre: planul lui Dumnezeu pentru mântuirea întregii omeniri, evrei și neamuri; roadele mântuirii; relația creștinului cu puterea lumească; planuri pentru călătorii; înfrățiri cu comunitățile mai slabe și urări tuturor fraților și prietenilor în Hristos.
***
“Regele zice: «Eu creez dreptatea prin legile mele». Dreptatea zice: «Eu sunt veșnică, cine m-a creat oare pe mine? Ceea ce ai creat tu este numai fărădelegea», spunea poetul, prozatorul și dramaturgul indian Rabindranath Tagore (1861-1941). (În România noastră nu există nici rege, dar nici dreptate; fărădelegea este stăpână, dar...) (n.a.): “Nu pierde nădejdea în triumful dreptății. Dacă nu noi, în orice caz copiii și nepoții noștri vor asista la marea victorie a omului asupra bestiei. Legea evoluției morale și divine nu poate să dezmintă”.
Nicolae Tonitza (1866-1940), pictor, grafician, publicist român, interpret al “tristețelor luxuriant colorate” și al unor sincere simțăminte de revoltă mocnită îndelung resemnată. Urmează Școala națională de Belle-Arte din Iași, dar nu și-a putut lua diploma deoarece în ultimul an participă la o revoltă a studenților. În 1903, pleacă într-o excursie în Italia, în cadrul studenților de la Arheologie din București, condusă de prof. Grigore Tocilescu. În vacanța următoare, împreună cu alți colegi zugrăvește biserica din satul Grozești. În anul 1908 pleacă în Germania, la München, unde este admis la Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase. Părăsește mai târziu Germania, fără a-și termina studiile și pleacă în Italia și apoi la Paris, unde rămâne doi ani. Aici vizitează unele ateliere, care aparțin unor pictori celebri. Întors în țară, predă desenul la Bârlad, la Liceul Militar. Are expoziții în cele mai mari capitale europene, fiind considerat cel mai mare pictor român la timpul respectiv.
P.S. “Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor și Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu” (Luca 12, 8-9).
“1001 CUGETĂRI” vol. XII
