“Vine primăvara, însă pleacă repede, moare. Dacă am spune cuiva, care, pentru prima dată în viața sa a văzut primăvara, că aceasta va veni iarăși, ne-ar crede? Cu siguranță, nu! Același lucru s-ar întâmpla în cazul tuturor anotimpurilor. Pentru fiecare anotimp ar spune: a trecut, a murit. Însă nu este așa. Fiecare anotimp vine din nou, înviază. Exact la fel se întâmplă și cu cei morți. Într-o anumită zi, și aceștia vor învia, cum înviază anotimpurile. Cum? Dumnezeu, știe!”
Tertulian (150-220), scriitor creștin timpuriu, primul scriitor patristic care a publicat în limba latină, motiv pentru care a fost numit “părintele creștinătății apusene” și “fondatorul teologiei vestice”. El este primul autor care a folosit cuvântul “TRINITAS” ca echivalent pentru “Sfânta Treime”. S-a născut într-o familie de păgâni și s-a creștinat la 30 de ani. A studiat scrisul, cititul, aritmetica de timpuriu, apoi un gramaticus îl formează ca gânditor autonom și tânăr intelectual prin aprofundarea marilor poeți și scriitori ai timpului. A fost preocupat de la început de morală, iar rigorismul devine la el o normă de viață. Deviza lui: “Orice om de rând, care l-a aflat pe Dumnezeu, Îl poate arăta prin felul lui de viață, mărturisindu-L în toate”.
***
“Iubirea este legătura societății și înfrățirea întregii omeniri. Este baza fericirii și a bunăstării oamenilor și temelia tuturor virtuților. Este scara care îl ridică pe om la desăvârșire și-l arată cu adevărat chip și asemănare a lui Dumnezeu. În fiecare zi să cerem iubirea de la Dumnezeu; împreună cu IUBIREA vine și toată mulțimea bunătăților și a virtuților. Dăruiți lui Dumnezeu toată inima voastră, încât să rămâneți în iubire. Iubiți ca să fiți iubiți de Dumnezeu și de alții. Pacea este darul dumnezeiesc care se dă din belșug celor care se împrietenesc cu Dumnezeu și împlinesc poruncile divine. Pacea este lumina care fuge de păcat, de întuneric, de faptele rele.”
Nectarie din Eghina (1846-1920), făcătorul de minuni din Eghina, a fost Mitropolit al Pentapolei (Libia), director al Seminarului Rizareios și întemeietor al Mănăstirii Sfânta Treime, în Insula Eghina. La vârsta de 20 de ani devine profesor în Insula Hios. Este hirotonit diacon și primește numele de NECTARIE. În următorii trei ani se găsește la Atena pentru completarea studiilor preuniversitare. În anul 1866, părintele Nectarie se întoarce la Alexandria unde este hirotonit preot și după 6 luni este hirotonit arhimandrit. În această calitate se află ca și Consilier Patriarhal, după care patriarhul Sofronie îi hirotonește mitropolit onorific de Pentapole. Între 1904-1907, se retrage și construiește o Mănăstire de maici la Eghina, unde și-au găsit locul mulți săraci, orfani, lipsiți de ajutor. Moare în anul 1920, iar după 23 de ani moaștele lui se găsesc în stare de bună mireasmă și sunt așezate în Mănăstirea Eghina. Sfântul Mitropolit Nectarie este unul din cei mai mari teologi ai începutului de secol XX, cu un nivel de pregătire academică de excepție. A scris foarte multe cărți, unele dintre ele sunt traduse și în limba română.
***
“Dulce și de cinste este a muri pentru patrie.”
Horațiu Quintus Flaccus (65 î.Hr.- 8 î. Hr.), unul din cei mai importanți poeți romani din “perioada de aur” a literaturii romane (Secolul lui Augustus) sau “Epoca augustană”, cuprinsă între 43 î.Hr. (moartea lui Cicero) și 14 d.Hr. (moartea împăratului Augustus). Studiile le face la Roma, ocupându-se în special de poezie și filosofie. Devine și tribun militar pentru o perioadă. Opera lui este una foarte bogată, formată din satire, odele, epodele și epistole.
P.S. “Cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ceea ce este mai mult decât aceasta, de la cel rău este” (Matei 5, 37).
“1001 CUGETĂRI” vol. XII
