LA CASA IANCULUI

Miercuri, 5 septembrie 2018, la ,,Casa Iancului”, casa concordiei ideologice, confesionale, și de altă natură, cum a numit-o foarte nimerit moderatorul activității, domnul prof. MIHAI MONOREAN, s-a vorbit despre marele revoluționar român, pașoptistul IOAN OROS, alias RUSU, viceprefectul Legiunii a XIII-a, legiune comandată de prefectul VASILE MOLDOVAN.

Conferențiar consacrat de-acum, domnul IOAN BERȚA, președintele Societății Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu” filiala Mureș, ne-a vorbit despre omul, revoluționarul, marele strateg militar, memorialistul Ioan Oros, alias Rusu (1824 - 1909), fiu al plaiurilor mureșene, născut la Vidrasău, dintr-o familie cu vechi, statornice și adânci rădăcini în arealul transilvan, despre care concetățenii noștri știu încă atât de puține lucruri.

Studiile și le-a început la Mătrici, continuându-le la Tg.-Mureș într-o vreme în care aici elevii români erau înjosiți prin orice mijloace de colegii și profesorii maghiari, dar a răzbit. După studiile de drept făcute la Cluj, anul 1847 îl prinde cancelist la Tabla Regească din

Tg.-Mureș, alături de Avram Iancu, pritocind împreună cu acesta și alți tineri români, ideile revoluției române de la 1848.

Un tânăr de o dârzenie deosebită, adept a concepției radicale privind înfăptuirea revoluției prin noi înșine, participant activ la cele trei mari adunări de la Blaj, este ales, în septembrie 1848, viceprefect al Legiunii a XIII-a, alături de Vasile Moldovan. Având o viziune militară înnăscută, a elaborat toate strategiile marilor bătălii ale armatei Iancului, dar bolnav și epuizat fizic se retrage în Bucovina, în anul 1949, unde este ajutat de familia Urmuzachi să se însănătoșească. Între timp, însă, revoluția română este înfrântă.

Revine la Tg.-Mureș între anii 1861-1863, unde i se dau posturi și însărcinări mărunte, din care abia se poate întreține. Ca deputat de Gănești, participă la lucrările Dietei de la Sibiu, 1863, unde nația română este recunoscută și primește câteva drepturi fundamentale (limbă, învățământ, proprietate privată), dar în anul 1865, aceste drepturi și libertăți sunt abrogate, iar el este mutat cu domiciliul forțat în nordul Ungariei, unde se întreține din câteva servicii mărunte la care are acces. Moare în anul 1909, bolnav și epuizat fizic.

În urma lui a rămas însă o lucrare de o importanță deosebită, MEMORIILE revoluției, carte din care s-au inspirat toți istoricii care au cerceta și scris despre Revoluția de la 1848, ea fiind o sursă de informații excepțională privind: pregătirea revoluției, desfășurarea ei, reprimarea sa, cu date incontestabile și cu trimiteri la alte documente din arhive care completează fericit lucrarea.

În final, domnul Ioan Berțea ne-a citit poezia ,,Vrem Ardealul”, compusă de poetul Radu Cosmin, la 1914, și ne-a lecturat câteva pasaje din Memorii.

Menționăm că în rândul auditoriului s-a aflat și doamna prof. Emilia Albu, o strănepoată a familiei marelui revoluționar român, alături de câteva doamne componente a Comisiei Județene de Femei din cadrul Ligii Pensionarilor din Tg.-Mureș, cadre didactice de la Liceul Vocațional de Arte, care au socializat împreună în jurul unor bunătăți ce ne-au îndulcit sufletul, făcute de mâinile harnicelor doamne COLMAN DORINA și TRUȚĂ LUCIA.

Clipa de poezie a fost susținută, ca de fiecare dată, de poeții MIRCEA DORIN ISTRATE, dr. DORIAN MARCOCI și ec. SILVIU RAȚIU, tema fiind TOAMNA, anotimpul care tocmai a venit și s-a cuibărit deja, pe furiș, în sufletele noastre.

Lasă un comentariu