- Nu te vom uita niciodată Victor Crăciun, amintirea ta, ideea ta călăuzitoare o vom purta în inimile noastre până vom trăi.
Acea durere insuportabilă care ne cuprinde atunci când trebuie să ne luăm un ultim rămas bun, rând pe rând, de la cei care ne-au fost dragi, cu care am lucrat împreună multe decenii la rând, face parte și ea din experiența vieții. Pe parcursul vieții mele am simțit de multe ori această durere insuportabilă.
Acum, în aceste clipe, când aștern pe hârtie aceste rânduri, luându-mi un ultim rămas bun de la prietenul nostru drag, de la camaradul nostru de luptă și frate român, Victor Crăciun, Dumnezeu știe pentru a câta oară mă sfâșie durerea din cauză că iar a plecat cineva din viața mea și singurătatea devine pentru mine o povară și mai mare.
Victor Crăciun a fost un excepțional scriitor, președinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor, un luptător neobosit al Asociației noastre Culturale și de Prietenie “Együtt-Impreună”, un mare prieten al literaturii și artei românești și, nu în ultimul rând, precursor al cultului lui Mihai Eminescu și Constantin Brâncuși, a fost acel român european din creștet și până în picioare, a cărei plecare dintre noi este o imensă și de neînlocuit pierdere pentru un popor, pentru întreaga națiune română. Întreaga sa viață și carieră, precum și multipla sa activitate este un bun exemplu pentru a demonstra că nu este adevărată bine-cunoscuta zicală care spune că “nimeni nu este de neînlocuit”. De exemplu, cine ar putea să îl înlocuiască pe Goerge Enescu, geniul muzicii românești?
Gen.(r) Mircea Chelaru și-a luat rămas bun de la Victor Crăciun printr-un discurs cutremurător: “Prin moartea sa o rană adâncă se deschide în Sufletul Basarabiei și întreaga noastră Spiritualitate este profund tristă”. Astfel și-a exprimat Mircea Chelaru, referindu-se la această mare pierdere pentru România prin plecarea lui Victor Crăciun.
Victor Crăciun a adus un aport important și la lucrările Congresului Spiritualității Românești, care a fost organizat în fiecare an, la începutul lunii decembrie, la Alba Iulia, chiar și în perioada în care președintele congresului era Adrian Păunescu, iar în ultimii ani activitatea sa depusă în vederea organizării acestui eveniment de o importanță națională a fost deosebit de hotărâtoare și exemplară. Simbolic vorbind, această “rană adâncă”, citată mai sus, va însângera și ne va aduce mereu aminte de absența dureroasă a lui Victor Crăciun.
Nu o dată am fost martorul luptei date de acest mare patriot român, cu suflet frumos, cu reprezentanții diferitelor guverne pentru asigurarea din timp a condițiilor lucrărilor Congresului de la Alba Iulia. Nu o dată am fost prezent și eu la acest congres. La îndemnul său prietenesc, m-am pregătit și eu la Congresul din acest an, de la Alba Iulia, care va avea loc înainte de sărbătoarea Centenarului Marii Uniri. Despre organizarea acestui congres, Victor Crăciun mi-a vorbit de multe ori cu mare entuziasm. Este mare păcat că politicienii abilitați nu i-au urmat angajamentul său înflăcărat, patriotic și, probabil, de aceea arată așa cum arată azi pregătirile pentru Centenarul Marii Uniri, și mai ales de aceea nu sunt organizate diferite manifestări în străinătate legate de această mare sărbătoare națională.
Nu știu, dacă din cauza stării mele de sănătate voi putea fi prezent în acest an, în decembrie, la Congresul de la Alba Iulia, la a cărei masă de prezidiu vor fi trei scaune libere, care nu vor mai fi ocupate de Adrian Păunescu, de Grigore Vieru și de Victor Crăciun. Dar chiar și așa, inima multor compatrioți va fi plină de amintirea lor și de ideea călăuzitoare lăsată moștenire de ei.
Dragă Victor! Odihnește-te în pace! În inima mea vei trăi veșnic!
