“Știi prin ce deosebește diamantul de cărbune? Nu faptul că primește mai multă lumină, ci că trimite mai multă înapoi.” În realitate, diamantul și cărbunele sunt unul și același lucru: carbon 100%. Și unul și celălalt s-au format în adâncul pământului, în întuneric, și, pentru a ajunge la suprafață, la lumină, au nevoie în aceeași măsură de intervenție din afară. Și atunci, ce anume generează deosebirea? Dacă nu este materia de bază, “moștenirea genetică”, atunci ce? Și aici este frumusețea lecției primită din lumea naturală: în structura diamantului, fiecare atom de carbon stabilește, cu vecinii lui, legături atât pe orizontală, cât și pe verticală, realizând o rețea cristalină cubică, ceea ce îi oferă duritate, transparență și strălucire. Cărbunele, în schimb, se limitează la legături în plan orizontal. Atomii de carbon formează o rețea stratificată, asemănătoare unor pelicule care alunecă ușor, una pe cealaltă. De aceea, nu are rezistență, primind la fel de multă lumină, nu trimite deloc înapoi. De aceea, arde ușor și nu este bun decât pentru foc.
Sursa: Poteci de suflet
