„A ști că Dumnezeu există, nu e totul. Doar religia îți dă trăirea emoției transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăiești cu adevărat relația cu Dumnezeu. Până la urmă, religiile vor ajunge la o concordie universală. NU este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu și tu nu. Am scris întâi „Inteligența Materiei”, pentru că am vrut să argumentez științific intuiția că în spatele tuturor lucrurilor se află o rațiune universală care ordonează și coordonează totul și că această rațiune e Dumnezeu”.
Dumitru Constantin Dulcan (1938 -), autor de filosofie și metafizică, cunoscut în special prin lucrarea „INTELIGENȚA MATERIEI”, publicată în România sub formă cenzurată în perioada comunistă, dar republicată integral și cu adăugiri după Revoluția din 1989. Autorul este medic militar, specialist în neurologie, profesor universitar la Universitatea „Titu Maiorescu” din București. Cartea sa „Inteligența materiei” a fost distinsă, în 1992, cu premiul Academiei Române pentru filosofie „Vasile Conta”. În această carte publicată în 1981, autorul încerca să arate că „știința deținea deja” dovezile existenței lui Dumnezeu, manifestat în toate formele vii. Conform jurnalistului Marius Vasilescu, această carte a fost una din cele mai inspirate și subversive formule de a vorbi în plin comunism despre minunile făcute de Dumnezeu și „una din importantele contribuții ale cercetării românești, inclusiv de ordin militar, aflată la granița dintre știință și spiritualitate”. Este membru al Academiei Americane de Neurologie, Societatea Europeană de Neurologie, Organizația internațională de Cercetare a Creierului, precum și președinte al Societății Române de Acupunctură. A publicat: „MINTEA DE DINCOLO”, care abordează experiența morții clinice, „OGLINDA CONȘTIINȚEI”, ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT” „SOMNUL RAȚIUNII, CĂTRE NOI ÎNȘINE”, GÂNDIREA OMULUI MODERN” și „CULMI ȘI LIMITE”.
***
„Eu sunt creștin, cred în Dumnezeu și în dumnezeirea lui Iisus Hristos tot așa cum, până la mine, au crezut remarcabilii oameni de știință: Tiho-de Brahe, Copernic, Descartes, Newton, Leibnizz, Pascal, Grimaldi, Euler, Ghiulden, Boșcovici, Herșeli și alți mari astronomi și matematicieni din trecut... și dacă mi s-ar cere să arăt motivul, l-aș arăta cu plăcere. S-ar vedea că, convingerile mele sunt rezultatul nu al unor prejudecăți din naștere, ci ale unei cercetări adânci”.
Augustin Louis Cauchy (1789-1857), unul din cei mai importanți matematicieni francezi. A demarat un proiect important de reformulare și demonstrare riguroasă a teoremelor de algebră, a fost unul dintre pionierii analizei matematice și a adus o serie de contribuții și în domeniul fizicii. Catolic și monarhist fervent, a manifestat o prezență socială activă. În anul 1848 a creat un curs de astronomie în cadrul Facultății de Științe din Paris, dar refuzând să depună jurământul pentru Napoleon III, este nevoit să demisioneze din toate funcțiile, rămânând doar membru al Academiei și al Royal Society, precum și a altor instituții străine.
***
„Creștinismul este o religie a normalității”. „Dumnezeu există, eu L-am întâlnit”.
Andre Frossard (1915-1995), după terminarea liceului, studiază artele decorative, iar mai târziu se înscrie în Legiunea de Onoare. După război a fost redactor șef al revistei „Timp prezent”, editorialist. A scris 20 de cărți și peste 15.000 de articole, majoritatea de inspirație religioasă. În anul 1987 a fost ales membru al Academiei Franceze.
***
P.S. „Nu fii nepăsător față de darul care este întru tine, care ți s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai marilor preoților. Cugetă la aceasta, ține-te de aceasta, ca propășirea ta să fie vădită tuturor”
(I Timotei 4, 14-15).
„1001 CUGETĂRI” vol. XII
