Dacă arta plastică este o nebunie, atunci este o dulce nebunie pe care ar trebui s-o iertăm, dar mai ales s-o căutăm, ea aducând, celor ce vor să-și echilibreze viața, împlinire spirituală. Sunt cuvinte scrise de Jean-Baptiste Camille Corot, amintindu-mi-le (în parafrază!) când publicistul Ilarie Gh. Opriș mi-a vorbit de ediția a 2-a revizuită a monografiei „Asociația artiștilor plastici Mureș 1977-2004”. Domnia sa exprima, de fapt, bucuria împlinirii unei exegeze culturale semnificative, într-un timp în care ar trebui să dezbatem tot mai mult pe ideea artei plastice ca măreție și muzică a ochiului, ca trezire a spiritului și ieșirea, tocmai prin spiritualitate, din anomaliile cotidiene. Un personaj din proza lui Mircea Eliade, trăind o experiență spirituală deosebită, exclamă: Am ieșit din labirint! Monografia ASOCIAȚIEI (o putem numi și antologie sau album sau dicționar de nume), prin mesajul ei ideatic, ne face să vedem altfel lumea, să fim altfel ca oameni, să simțim credința în adevărul, frumosul și inefabilul artei (Kandinsky numea arta rostirea tainei prin taină) a 130 de artiști plastici - 130 de reverențe - ce intră în analele Asociației, în datele ei de relevanță biografică, în arhivele de creație și de reverberație afectivă. Este o carte despre artă și suflet, despre artă și viață ca osteneli biruitoare; cartea călătorilor prin vreme, treji la cercetarea sâmburelui de lumină prin care mintea și sufletul află rod (dacă sufletul e risipit și mintea e risipită), iar rodul devine semnul care nu se mai șterge; cel învingător, al veșnicirii. Peisajele, turnurile, porțile caselor, ferestrele, inflorescențele anotimpurilor, crucile, simbolurile ornamentale, chipurile omenești ale îndurărilor și revelațiilor sau chipurile sfinților din nesfârșite naosuri de lumină, etalate în iconografia cărții, sunt mărturia felului în care acel sâmbure de lumină își desface splendoarea de curcubeu spre a fi veșmânt sărbătoresc, putere de a simți și de a învinge. Cei învredniciți să ducă mai departe esentia lumii prin artă știu că timpul (timpul nostru!) nu trebuie moleșit, dimpotrivă, întărit prin crezul: Luminează-te și vei fi, voiește și vei putea!
Monografia Asociației, un reper cultural mureșean, dar nu numai, dovedește câtă înălțime are arta plastică mureșeană și cum poate prin noblețea ei să șteargă asperități și îndoieli, deschizând cale spre maluri care nu se surpă. Psalmii lui David l-au făcut pe Saul să iasă din duhul necurat. Snopul de grâu al Asociației (nu mai vorbim de „mănunchiul de creatori” pe care-l invoca cercetătorul Valeriu Nițiu în 1984), așa cum ne este prezentat în file de carte, stă împotriva tendințelor de la această oră ale despărțirii de Dumnezeu și întinării sufletului. De aceea este o carte salutară. Ar putea avea ca motto și reflecția Zoei Dumitrescu Bușulenga despre partea poftitoare și profitoare a ființei atrase în jos spre mlaștina materiei în care omului lumesc îi place să se scalde, în vreme ce omul lăuntric suferă, dar i se cere să iasă din absurditate. Spre omul lăuntric, spre cel cugetător în Sinele lui, cheamă acest demers editorial, meritând să-i apreciem înțelesurile, nevoia de argument în numele prestigiului cultural, cuprinzând, pe lângă datele biografice ale artiștilor, documente ce atestă trepte importante din suișul Asociației, afișe, bibliografii, procese-verbale, tabele, decizii, memorii, extrase mass-media, dovezi ale recunoașterii valorii. Artiștii antologați au expus nu doar la Sala „Unirea” din Târgu-Mureș, prispa cea caldă a Asociației, ci în atâtea locuri din țară și străinătate, la Saloane și Expoziții Naționale, apărând în cataloage sau albume reprezentative: „Catalogul expoziției republicane de artă plastică” din 1977, albumul „Arta naivă în România”, 1980, albumul „Teremto Onvedelem”, editat la Budapesta în 1996, „Dicționarul artei naive din România”, apărut la Reșița în 2001 sau albumul lui Herbert Wiesner din 2002, „Die Naiv Kunst Rumaniens” .
Așadar, este o carte-argument; și o carte poveste. Căci dacă nu s-ar fi întâmplat nu s-ar mai fi povestit...
Cineva l-a întrebat pe Artist cum s-a născut pruncul Iisus fără tată. Acesta îi arată o icoană în aur și albastru ceresc, o pasăre plutind peste icoană scuturând o floare ca într-un vis. Din pulberea de floare cernută inefabil peste icoană, Fecioara Maria a legat rod ca un pom. Vine și o altă întrebare, de data aceasta a poetului Lucian Blaga: Nu seamănă cu această abia șoptită poveste inima ta?
Privindu-le artiștilor creațiile rânduite în monografia Asociației Mureș, precum la un așteptat vernisaj, și cum fiecare parcă îi transmite celuilalt din fiorul penelului său sau al daltei sale și apoi, laolaltă, dându-i acest fior privitorului-cititor, inundă lumina, povestea, visul, armoniile, respectul față de propriul eu și față de timp. Eternitatea nu poate fi insultată.
Și timpul pictează! Este exclamația lui Goya.
În imagine: Ilarie Gh.Opriș, Lazăr Lădariu, Valentin Marica, Rozsa Bukkosi, Călin Bogătean și Mariana Cristescu la Galeria de artă a cotidianului „Cuvântul liber”.
