Schimbarea la față a doamnei Firea

Distribuie pe:

Este vorba, desigur, despre Gabriela Firea, primarul general al capitalei și vicepreședinte (încă) al PSD național. Dacă ar fi trebuit să scriu despre domnia sa cu câteva săptămâni în urmă, cu siguranță aș fi folosit numai vorbe de ocară. De ce? Pentru că de ani de zile, și mai ales de când a ieșit în prim plan prin adjudecarea Capitalei, prea a făcut pe vuvuzeaua domnului Dragnea, în momentele în care acesta pregătea execuția a câte unui coleg de rang înalt, ceea ce, trebuie să recunoaștem, la talia funcției ei nu era un gest care să-i facă cinste. Așa a fost cazul prim-ministrului Sorin Grindeanu, așa a fost cazul lui Mihai Tudose, de asemenea fost prim-ministru pe termen scurt, dar și a altora care, la un moment dat, au intrat în dizgrațiile Tătucului, alias El lider maximo.

Cu siguranță, am dori să știm care dintre motivațiile Gabrielei Firea au fost decisive în această schimbare a atitudinii, de mare risc personal, cu 180 de grade, picătura care a umplut paharul. Adică, este vorba de un interes personal, care o vizează exclusiv, ceea ce ar însemna căutarea unei piste de relansare în politica de vârf sau de un interes general care poate fi extins de la principii morale la un interes de ansamblu, ce vizează destinul acestei țări, a acestui partid, care se pare că a intrat pe mâna cuiva, care nu trebuia. Insistăm asupra acestui aspect pentru că diferența dintre cele două linii directoare este ca de la cer la pământ, deoarece ele poartă încărcături și mesaje diferite, chiar diametral opuse. Nu atât din punct de vedere cantitativ, cât din punct de vedere al calității, și care, în consecință, duc în final la rezultate diferite. Adică una este ca doamna Firea să gândească egoist, în primul rând la ea, adică la cariera ei politică, și cu totul alta este dacă se gândește, în primul rând, la destinul acestui partid și la țara aceasta.

Dar, oricare ar fi motivele care au mânat-o pe ea în luptă, este bine că a făcut-o. Este bine atât pentru prestigiul acestui partid pe cale să intre definitiv în mocirla compromisurilor iremediabile, cât și pentru întreaga țară, transformată și chiar confiscată de o gașcă de derbedei politici care o învârt și o sucesc, o siluiesc, în interesul lor, sub motivația că dacă au câștigat cândva 18 la sută din sufragiile întregii populații, sunt în măsură să decidă soarta și a celorlalți 82 la sută dintre conaționali.

Dizidența doamnei Gabriela Firea, care pe lângă o anumită determinare cere un foarte mare curaj, scoate în evidență mai multe aspecte de principiu. Primul certifică faptul, știut de altfel, mai demult că cei mai grozavi bărbați rămân tot femeile. Al doilea, certifică dureroasa realitate că din actualul PSD lipsesc pe capete, adevărații bărbați, cu coloana vertebrală dreaptă, că cei din conducerile PSD, de la toate nivelurile, dovedesc a fi o adunătură de indivizi, deveniți muți, orbi și surzi la ceea ce se întâmplă în partidul lor și cu partidul lor, un fel de câini ai lui Pavlov, odată ce cașcavalul ce l-au primit, n-are importanță cum, a devenit îndestulător pentru poftele și viitorul lor.

Se știe de mai bine de un an și ceva, că liderii acestui partid în alianță cu ALDE au luat-o razna de tot, pe căi greșite, aplicând o strategie de guvernare inteligentă în rău, parșivă și șmecherește înșurubată, după principiul semnalizării la stânga și luării la dreapta, bulversând întreaga societate românească, care se aștepta la cu totul altceva. Deși beneficiau de un program de guvernare foarte bine articulat, ce părea cu totul și cu totul, în interes general, întreaga lor activitate legislativă și executivă de la instalarea la putere, a fost subordonată interesului câtorva lideri, și în primul rând a lui Liviu Dragnea, în încercarea de a scăpa de rigorile justiției, unde are deja o condamnare cu suspendare și alte câteva dosare în lucru, iar încercarea de a emite, în acest sens, celebra „ordonanță 13" și modificarea codului de procedură penală etc., cu urmări catastrofale la nivelul întregii societăți, constituie exemplele cele mai elocvente ale acestui proces de intenție.

Așadar, desele nemulțumiri ale populației, reflectate în ample manifestări de stradă, care au culminat cu momentul 10 august, nu sunt niște gogorițe, și nici făcături din afară sau ale imaginarului stat paralel, ci expresia neliniștii, și a profundei nemulțumiri cu privire la modul în care este condusă societatea românească, la direcția spre care ea se îndreaptă, în profund contrast cu așteptările populației, cu linia europeană asumată.

Dezvăluirile, dinăuntrul sistemului, ale doamnei Gabriela Firea, demonstrează pe deplin acest aspect, cât și faptul că atât partidul său, cât și România au intrat pe mâna unor impostori, adevărați genii ai răului, de teapa lui Dragnea, Vâlcov, Șerban, Nicolcea și alții, care au pus la cale o strategie diabolică de scindare a societății, făcând numeroase favoruri celor cu pâinea și cuțitul în mână, adică exponenți ai puterii (primari, parlamentari, bugetari), la care se adaugă, în principiu, votanții de serviciu, care, de regulă sunt pensionarii. Acest proces de anesteziere a conștiinței, care, iată că și acum ea trece prin stomac, ca de fiecare dată, a dat roade. Pentru că, în acest context, nimeni nu renunță de dragul principiilor la salariul și poziția câștigate, chiar dacă este vorba și de demnitarii altor partide.

Așa se face că, cu excepția a două doamne, Ecaterina Andronescu, profesor universitar de elită și fost ministru al Învățământului, într-o măsură mai mică, și Gabriela Firea, actualul primar general al Capitalei României, fostă ziaristă, obligată prin statutul deontologic al profesiei să opereze cu valori morale fundamentale, dintre care se detașează în mod deosebit slujirea adevărului și a dreptății, niciun alt lider important al partidului de guvernământ n-a avut curajul să iasă în față și să pună piciorul în prag, „să-i ia de gât" pe cei care, ajunși prin votul mulțimii, în înaltele jilțuri ale puterii, își fac propriile mendre, neglijând interesul major al acestei țări, aruncându-i la lada de gunoi a istoriei țării și partidului. Îl avem aici în vedere pe fostul prim-ministru Sorin Grindeanu, care a semnalat, de fapt, aceleași aspecte și atitudini comportamentale ale personalității liderului Dragnea. Un foc de paie care s-a stins repede, după ce acesta din urmă i-a promis un post mai călduț și mai bine remunerat. În mod similar s-a petrecut și cu cel de-al doilea prim-ministru, Mihai Tudose, care, după o experiență similară, șede liniștit în banca sa de parlamentar, de unde nu picură, ci curge.

Și uite așa se scrie istoria unui partid, care a produs echitate și bunăstare în multe țări ale Europei și lumii, șansă pe care a avut-o și în România, dar pe care a ratat-o. A ratat-o pentru că membrii săi cu putere de decizie sunt incapabili să-și înțeleagă menirea lor în fruntea societății, pe care o consideră doar o oportunitate pentru a mai trage ceva foloase personale, atât pe plan material, cât și ca poziție socială, cu toate avantajele ce decurg de aici. În rest, Dumnezeu cu mila! Acesta este la ora actuală PSD-ul românesc, incapabil de a se reforma și de a se remodela, extirpând, atunci când este cazul, răul din interior ce-i afectează, structura, imaginea, personalitatea și prestigiul.

Odată ce PSD-ul românesc este ceva atipic, ne îndoim că scânteia Gabriela Firea va avea parcursul obișnuit, în măsură să producă acea flacără purificatoare, capabilă să ardă și să distrugă răul urât mirositor din partid. Pentru că vor fi suficienți pompieri de serviciu aflați în slujba lui Dragnea și a camarilei sale, gata în orice moment să-i stingă pâlpâitul. Lăsăm însă drum liber mersului evenimentelor în speranța că mulțimea din PSD sau o parte consistentă a acesteia va renunța la tradiționala poziție a struțului și că din rândul ei se vor ridica suficiente voci care să spună răspicat, alături de Gabriela Firea și Ecaterina Andronescu: „Ajunge, domnule Dragnea!"

 

Lasă un comentariu