În continuarea serialului artiștilor mureșeni, Ioan Țîru este considerat de Mircea Duca un prieten alduit cu umor și voie bună, dar mai ales cu o voce fără astâmpăr peste care nu trec anii, sporind amintiri de altădată. Solist de prestigiu ai anilor 60/69 de muzică ușoară, populară, romanțe, cu o nedisimulată ușurință în limba română, dar și maghiară, așa cum numai oamenii locului știu a fi. Ioan Țîru s-a născut în comuna Aluniș, satul Lunca Mureș. Școala primară și gimnaziul le-a petrecut de toate cele ale copilăriei la țară, în satul natal, apoi școala profesională de mecanică fină din Reghin, pe care a absolvit-o în 1962, urmând și un curs de specializare în turbo-compensoare din industria chimică, absolvit în 1966. La Târgu-Mureș venind ulterior, a făcut cursuri de pictură cu expoziții numeroase, apoi un curs de canto, fiind solist vocal al Casei Armatei din București și Cluj. A încropit o formație de muzică ușoară și populară... Alunelu, cu care a cutreierat orașele și satele județului, dar nu numai. Între anii 1967-2016, ca solist a concertat și participat la numeroase festivaluri, între care i-a rămas în inimă Crizantema de aur din Târgoviște. Palmaresul artistic al acelor ani i s-a îmbogățit și diversificat, împreună cu regretatul meu tată Ioan Florea, directorul Centrului Județean Mureș de Îndrumare al Creației Artistice de masă, a participat la un itinerar artistic, cu spectacole în Caen, Monaco, Nisa-Franța, Alatri-Italia, Budapesta, Gyula-Ungaria. Ioan Țîru s-a retras din activitatea solistică în anul 2016, după moartea soției dragi, dar păstrând pentru prieteni mereu o carafă cu amintiri. Ca varietate a preocupărilor lui artistice, merită amintit faptul că ani buni a asigurat cu echipament electronic de ultimă generație, amplificarea și mixajul audio în multe spectacole, avându-i ca soliști pe regretații, de asemenea, Alexandru Jula, Stela Popescu, Nae Lăzărescu, între alții formația Semnal M, condusă de Iuliu Merca, Elena Cîrstea, Carmen Rădulescu, Angela Similea și mulți alții. Ca inginer de sunet, cântăreț, singurul lui ambasador, impresar, considerat de poetul Mircea Duca mereu tânăr și cu buzunarele pline de omenească bunătate, cu zâmbetul prieteniei sincere și dăruite pe chip, spunând că muzica nu e nici la nord, nici la sud. Fără cântec aș fi ratat în viață atâtea așteptări, atâția prieteni și atâtea iubiri risipite prin vremuri, spune cântărețul! Și mai spune, uneori cântecul vine în mine cu viteza melcului, cu graba care îngălbenește frunza, încărunțindu-ne viața, înseninând-o alteori. O viață de cântec, voie bună și amintiri, spune poetul despre artist!
