Întunericul, ateul Și... necredința

Distribuie pe:

“Nu fiți părtași la faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiți-le pe față, căci cele ce se fac în ascuns, rușine este a le și grăi. Tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: «Deșteaptă-te cel ce dormi și te scoală din morți (păcate) și te va lumina Hristos”. Acum sunteți în lumina lui Hristos, umblați ca fii ai lumini, pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate și adevăr”.

Efeseni, una din cele 14 epistole ale Sfântului Apostol Pavel, fiind una din cele 4 epistole scrise în închisoare (celelalte fiind Filipeni, Coloseni și Filimon). Prima parte a epistolei se referă la Hristos în general, la mântuirea prin har, prin credință și nu (doar) prin fapte “ca să nu se laude nimeni”. Apostolul Pavel îndeamnă mai departe la maturizarea spirituală care ne îndepărtează de vechea nestatornicie copilărească, dependență de orice învățătură întâmplătoare sau vicleană. El susține înnoirea după chipul lui Dumnezeu care înseamnă renunțarea la păcate (amărăciune, furie, mânie, defăimare, lăcomie de avere, lăcomie de vin, minciună și alte păcate ale limbii) și sporirea în virtuți (smerenie, blândețe, îndelungă răbdare, dragoste, bunătate, milă, spirit de discernământ, veghe, înțelepciune, înțelegerea lui Dumnezeu). Epistola continuă cu unele sfaturi adresate de Apostolul Pavel către neveste și bărbați, copii și părinți, robi și stăpânii acestora. Ea se încheie cu unele sfaturi adresate creștinilor de a folosi virtuțile ca “arme” spirituale, laolaltă cu rugăciunea, în lupta nevăzută cu duhurile întunecate ale celui rău. A fost scrisă în perioada 61-63 pe când era în închisoare la Roma, și a fost dusă de Tihic, acela care a dus și Epistola către Coloseni. Apostolul Pavel le spune apostolilor să se poarte cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-se unii pe alții în dragoste și să caute să păstreze unirea duhului, prin legătura păcii”.

***

P.S. “Cel ce nu-și poartă crucea sa și nu vine după Mine, nu poate să fie ucenicul Meu” (Luca 14, 27).

“1001 CUGETĂRI” vol. XII

Lasă un comentariu