Un nou volum memorabil despre cărturarul Petru Maior

Avem bucuria lecturii unui volum impresionant, care este rodul muncii și cercetărilor asidue a mai multor oameni care sunt dedicați muncii de arhivă, a muncii de cercetare, pentru a evidenția adevărul istoric, de a-l scoate la lumină și de a-l pune la îndemâna tuturor. De curând a fost lansat la Reghin volumul Petru Maior și prietenii. Lucrările Simpozionului Național desfășurat la Reghin, în perioada 2-3 septembrie 2016. Volumul apărut la Editura Mega din Cluj-Napoca, are ca editor pe Laura Stanciu și apare sub egida Bibliotecii Municipale “Petru Maior” Reghin și Universității “1 Decembrie 1918” Alba Iulia. În acest volum au publicat studii: Virgil Bercea, Maria Precup, Sorina Bloj, Remus Câmpeanu, Ana Maria Roman Negoi, Petru Ștefan Ionescu, Laura Stanciu, Florin Bengean, Circa Ioan Adrian, Anton Rus, Mihai-Alin Gherman, Larisa-Elena Fîrtat, Andreea Mârza, Eva Mârza, Florin Bogdan, Tamási Zsolt, Mirela Popa-Andrei, Varga Attila, Ioan Buzași, Corina Teodor.

Acest volum cuprinde o serie de studii și articole extrem de valoroase și bazate pe o muncă de cercetare asiduă. Este un volum amplu, masiv, plin de informații, care au menirea de a reliefa noi aspecte legate de viața și activitatea lui Petru Maior, precum și de a contura pe deplin vasta personalitate a acestuia. Acest volum reprezintă o lucrare fundamentală, o lucrare extrem de importantă pentru istoriografia românească contemporană, care scoate la lumină o serie de fapte și lucruri poate necunoscute până acum. Îi felicităm pe toți cei care au publicat studii și articole în acest volum, îi felicităm pe toți cei care au trudit pentru ca această carte să vadă lumina tiparului, pentru că o astfel de carte nu se face ușor, apariția ei necesită o muncă asiduă, constantă și mai ales să fie făcută cu suflet.

Aproape două secole s-au scurs de când s-a stins din viață Petru Maior, personalitate marcantă, ce și-a dăruit întreaga lui capacitate pentru dezrobirea socială, spirituală și națională a poporului nostru. Dintre toți reprezentanții Școlii Ardelene - pe care Kogălniceanu și Bălcescu îi numesc “cei dintâi apostoli ai românismului” -, lui Maior îi revine marele merit de a fi “deșteptat duhul național și lui îi suntem datori cu o mare parte a pulsului patriotic ce de atuncea s-a pornit în trustrele provincii ale vechii Dacii”.

Pe tărâm omiletic și pastoral, Maior a căutat să planteze idei sănătoase, să sădească virtuți creștinești și civice, a căutat să stabilească un echilibru perfect al omului în cadrul societății. Predicile lui Maior, foarte moralizatoare, fondate pe exemplul propriu, convingător, tindeau spre stimularea săvârșirii binelui, a datoriei și a asemănării cu Hristos. El atacă în cuvântări necruțător unele vicii generale, nedreptăți sociale, de aceea omiletica lui Maior, dublată de un talent oratoric deosebit, a avut și are un ecou ce se prelungește până astăzi.

Din opera lui socială și scrisă, reiese limpede cât de strâns s-a împletit la el activitatea de slujitor al altarului și al patriei. El singur o mărturisește când ne spune că: “într-o mână ținea condeiul și molitvenicul pentru treburile parohiei și în cealaltă sapa pentru a se întreține”, delimitând oarecum cele trei sectoare în care Maior s-a dăruit cu ce a avut mai bun: cărturăresc, pastoral-misionar și social. Prin tot ceea ce a făcut Maior, va rămâne o pildă vie în conștiința neamului.

În concluzie, putem spune că Petru Maior, ca și ctitor de cultură românească, se înscrie în acea vastă galerie de mari bărbați ai neamului românesc, luptători și apărători ai drepturilor poporului român.

Lasă un comentariu