Satul Orșova se află la numai 4 km în estul Gurghiului. În anul 1910, împreună cu Orșova Pădure, număra aproape 1.000 de locuitori,în 1920, după un deceniu, sporul demografic înregistrat este de numai 50 de locuitori, fapt explicabil prin pierderile mari de vieți omenești înregistrate în Primul Război Mondial de către localitățile din Valea Gurghiului.
Orșovenii sunt oameni harnici și pricepuți, își câștigă pâinea cu cinste și sudoare, sunt blânzi, își respectă cu sfințenie cuvântul dat, ospitalieri și cu frică de Dumnezeu.
În preajma Marii Uniri, învățătorul Nicolae Dunca și preotul Dumitru Fărcaș pregăteau tineretul, învățându-i cântece și poezii patriotice. Astfel, Emilia Țarină, fiica preotului Dumitru Fărcaș, își amintește de când era elevă, o cântare frumoasă pe care elevii o cântau cu mult drag:
“Haideți, frați, să-ntindem hora
Pe pământul tuturora
Și s-o'ntindem peste deal
Bucovina și Ardeal!
Transilvanie frumoasă
Pregătește-te mireasă
Că-ți aducem pețitor
Steagul nostru tricolor.”
Adunarea de constituire a Consiliului Național Român local din Orșova are loc la 24 noiembrie 1918, sub conducerea venerabilului preot Dumitru Fărcaș, care aduce la cunoștința adunării că e încredințat din partea Onoratului domn Ariton M. Popa cu conducerea adunării și alegerea CNR și constituirea gărzii naționale. Preotul Dumitru Fărcaș, cu o vorbire avântată, arată adunării starea în care ne aflăm și drepturile la care a ajuns poporul românesc, apoi propune alegerea unui consiliu format din 12 membri. Cuvântarea preotului a răscolit inimile orșovenilor, unii erau emoționați până la lacrimi. Adunarea îl alege în unanimitate ca prezident pe preotul Demetriu Fărcașiu (Dumitru Fărcaș), iar ca membri în consiliu pe următorii orșoveni: Nicolau Dunca, cantor (diacon), Ioan Truța, primar, brigadier (vodăr-paznic de vânătoare) Ioan Bloj I. Constantin (Ploscărelu), Dumitru Gliga a Mărinuții, agricultor, membru, Victor Bloj, agricultor, membru, Vasile Cota a lui Anton, fostul primar, agricultor, membru, Toader Suciu a lui Șofron a Bocotanului, agricultor, membru, Ilisie Dumbrava a Știrbului, agricultor, Alexandru Bloj a lui Ioan a Băldeanului, agricultor, Nicolae Suciu a lui Ioan, agricultor, Anton Cota, tatăl fostului primar,
agricultor, Nicolae Bloj a lui Vasile, agricultor și Vasile Zoltan a lui Ilie a Vârvarii, coratăru, agricultor.
Prezidentul le atrage numaidecât atenția asupra îndatoririlor pe care le au, apoi se trece la depunerea jurământului de credință față de CNR din Transilvania.
Președintele Dumitru Fărcaș invită adunarea să aleagă membrii Gărzii Naționale Române din Orșova, pentru paza ordinii din comună, atrăgându-le atenția asupra faptului că nu vor fi plătiți deoarece ministrul a sistat plata pentru gardiști, invitându-i să se înscrie benevol. Bravii orșoveni fac dovada că se află la înălțimea evenimentelor, tineretul însuflețit pentru sfânta libertate nu reflectează la leafă și se înscriu benevol următorii gardiști: Nicolae Bloj a lui Vasile e aclamat comandant; Dumitru Muntean a lui Tănase a Ciucului, Vasile Fărcaș a lui Nicolae a Moșii, plut. major, Alexandru Cota a lui Izidor, Vasile Cota a lui Izidor a lui Ițidon, Dumitru Bloj a lui Ioan, Ioan Bloj a lui Goricel, rănit în Războiul Reîntregirii, Nicolae Bloj a lui Vasile Lița Mircii, Ioan Cota a lui Anton, Vasile Chiorean a lui Nicolae, Alexandru Bloj a lui Ioan, Dumitru Bloj a lui Ilisie, Dumitru Fărcaș a Florii, Zaharie Mariș a lui Toader, Victor Bloj, invalid de război, Nicolae Bloj a lui Nicolae a lui Ilisie, Nicolae Bloj a lui Ilisie, Alexandru Tudoran a lui Vasile, Ioan a lui Izidoe, Toader Cota a lui Zaharie, Toader Moldovan, Iacob Zoltan a Găgeilor, Florean Truția, Nicolae Zoltan a Găgeilor, Zaharie Zoltan a Sultanului, Ioan Truția a lui Nichita lui Ioan din prunui, Nicolae Suciu, Ioan Husar a Holanilor, Aron Drăgan a lui Titi, Vasilica Cioba, George Zoltan a lui Samson, Vasile Moldovan a Florii Horțoii, Pavel Suciu, Vasile Cota a lui Anton, Nicolae Suciu a lui Șofron, Nicolae Mariș, Ioachim Truția, Constantin Todoran, Ioan Todoran a lui Iacob, Nicolae Moldovan, Nicolae Zoltan a lui Grigore Ila, Vasile Muntean a lui Tănase, Dumitru Cota a lui Iosif, Nicolae Bloj a lui Todor, Vasile Bloj a lui Ilie și Ioan Constantin. Și membrii gărzii din Orșova depun jurământul de credință față de CNR.
CNR din Orșova rezolvă principalele probleme economice, sociale și politice într-un mod democratic, prin adunări populare, convocarea adunărilor se făcea după datina comunei, strigând straja peste sat.
Adunarea poporului din Orșova își alege reprezentanții săi pentru Adunarea Națională de la Alba-Iulia.
La adunarea Unirii de la Alba-Iulia, ne relata Munteanu Ioan din Orșova nr. 40, “au plecat și din satul nostru mulți oameni, parcă acum îi văd, cum se pregăteau în haine de sărbătoare, în costume naționale, noi, tinerii, eram curioși, printre cei plecați îmi amintesc pe Zoltan Vasile, Cota Vasile, Cota Alexandru, Truța Florean, Suci Nicolae, Fărcaș Dumitru, preot, Husar Ioan, Husar Dumitru, și alții, au plecat cu trenul mic la Reghin, apoi de la Reghin au avut tren direct la Alba-Iulia”.
Zoltan Vasile (1885-1949) a lui Ilie a Vârvarii, a fost agricultor, a absolvit 7 clase. A participat în Primul Război Mondial, fiind rănit la un picior. Este ales în consiliul național roman local. Are următorii descendenți: Oprea Carolina, n. 1917, agricultoare, Orșova nr. 135, Bloj Samfira, n. 1919, agricultoare, Orșova 183, Todoran Nastasia, pensionară, n. 1925, căsătorită în Cașva, și Zoltan Alexandru, n. 1924, agricultor, Orșova Pădure.
Cota Alexandru (1897-1956) a urmat 4 clase primare, a fost agricultor, a participat în Primul Război Mondial pe frontul din Italia, se întoarce în țară și se îndreaptă spre Mărășești, pentru a lua parte la lupte, dar ajunge prea târziu. S-a înscris benevol în garda națională. Are următorii des-cendenți: Cota Alexandru, n. 1931, Orșova nr. 235, Mariș Carolina, n. 1933, domiciliată în satul Comori, și Cota Emil, n. 1938, domiciliat în Orșova nr. 235.
Truța Florean (1898-1980) este absolvent a 7 clase, profesia de bază a fost agricultor, a îndeplinit și funcția de casier comunal și de primar. S-a înscris voluntar în garda din comună. Descendenții dânsului sunt: Truța Alexandru, n. 1919, Orșova nr. 154, Truța Florean, n. 1922, domiciliul în Orșova Pădure nr. 23, Bloj Elena, n. 1924, Orșova nr. 225, Truța Nicolae, n. 1930, brigadier silvic, și Truța Traian, n. 1934, lucrător în MI, domiciliat în Toplița.
Suciu Nicolae (1890-1950), agricultor, s-a ocupat și cu crâșmăritul, a absolvit 7 clase, a fost în relații bune cu medicul Eugen Nicoară, a îndeplinit o vreme și funcția de primar. Are urmași pe Morar Maria, n. 1926, agricultoare, Orșova nr. 143, Suciu Mihai, n. 1928, învățător, cu domiciliul în Bacău, și Suciu Vasile, n. 1936, învățător în Teleac.
Husar Dumitru (1894-1945) este o personalitate a satului, agricultor priceput, a îndeplinit timp de 3 ani și funcția de primar. Are urmași pe Husar Dumitru, n. 1923, pensionar, Târgu-Mureș, str. Ștefan cel Mare, bl. 24, Lateș Silvia, n. 1931, agricultoare, Orșova nr. 62, Moldovan Otilia, n. 1942, agricultoare, domiciliată în Orșova nr. 122.
Husar Ioan (1886-1943) este absolvent a 7 clase, agricultor, a participat în Războiul Reîntregirii Neamului, se înscrie voluntar în garda națională din comună. Are ca descendenți pe Husar Vasile, n. 1921, pensionar, București, Husar Dochița, n. 1924, agricultoare, domiciliată în Cașva, și Husar Dumitru, n. 1926, pensionar, domiciliat în Orșova nr. 16.
Personalitate marcantă a satului Orșova, militant neobosit pentru propășirea economică și spirituală a localității, este preotul Fărcaș Dumitru (1880-1970). Venerabilul preot român Dumitru Fărcaș s-a născut la 10 octombrie 1880. Școala primară și gimnazială o urmează în limba germană, în Reghin, apoi merge la Blaj, în “cetatea românismului”, unde-și continuă studiile la Liceul Teologic. A funcționat ca preot timp de 10 ani în Voivodeni, localitate care-i păstrează amintirea printr-o placă comemorativă, iar în Orșova a păstorit timp de 46 de ani. Ca președinte al CNR local din Orșova întreține relații strânse cu membrii Consiliului Județean din Reghin. Este abonat la “Gazeta Transilvaniei” și “Tribuna”, urmărind lupta pentru emanciparea națională a românilor și pentru Unirea cu patria mamă. A fost și președinte al Cooperativei “Stejarul”, fiind apreciat pentru calitățile sale manageriale. A decedat la 4 ianuarie 1970, fiind înmormântat în cimitirul orthodox din Gurghiu.
Din rândurile țărănimii mijlocașe din Orșova se remarcă prin autoritatea și prestigiul său Gliga Dumitru (1876-1938) a lui Ionu Mărinuții. S-a născut și a trăit în satul Orșova, fiind un om energic și un bun gospodar. În timpul războiului este mobilizat și participă pe frontul din Italia, luptând alături de alți soldați, țărani, de pe Valea Gurghiului. Întors de pe front în toamna anului 1918, se află printre fruntașii satului în lupta pentru apărarea drepturilor sătenilor. Este ales în Consiliul Național local, în care este un membru activ. Dându-și seama că primarul Ioan Truța nu apără interesele sătenilor, îi ia sigiliul, predându-l prezidentului Demetriu Fărcaș, având un rol decisiv în schimbarea primarului și alegerea consiliului. A avut 6 copii, 4 fii și două fiice, printre care și pe mama mea, fie-i țărâna ușoară, Husar Sanfira, n. 1913.
Acum, în prag de Centenar, doresc ca aceste rânduri așternute pe hârtie de către mine, pentru ca să nu se uite, să constituie o recunoștință pentru locuitorii satului Orșova și pentru antemergătorii mei.
(Va urma)
