Interviu cu Theo Marton, actorul Companiei Liviu Rebreanu
Azi, 15 septembrie 2018, la Sala Mare a Teatrului Național Târgu-Mureș va avea loc premiera spectacolului „TEROARE”, de Ferdinand von Schirach, în regia lui Bobi Pricop. Actorul Theo Marton îl interpretează pe Lars Koch, pilotul de avion care trebuie judecat pentru că a luat o decizie controversată. Despre acest spectacol și multe altele, aflăm din următorul interviu.
- Theo Marton, ai revenit după o bună bucată de vreme pe scena Naționalului târgumureșean, în spectacolul BULGAKOV 17, în regia lui Bocsárdi László. Acum joci în spectacolul TEROARE, regia Bobi Pricop. Cum a fost reîntâlnirea cu acest teatru?
- Transformările prin care a trecut Teatrul Național în ultima vreme sunt consistente. Aici e meritul lui Attila Gáspárik, al Alinei Nelega, dar și al trupei. Simt că proiectele au miză, că mare parte din trupă vrea să vină în fața publicului cu cea mai bună versiune a sa. Prezența lui Nicu Mihoc în funcția de director artistic e cumva o garanție că lucrurile vor merge în continuare în direcția bună. Îi cunosc suficient de bine părerea despre teatru și știu că va face tot ce-i stă în putință ca această trupă să crească și să aibă vizibilitate. E unul dintre lucrurile pe care actorii și le doresc, mai ales cei tineri. Îți mai aduci aminte vorba aceea: „eu sunt modest, dar vreau să se știe”.
- În perioada în care ai lipsit de pe scena Naționalului târgumureșean ai activat în mediul independent, atât în teatru, cât și în film. Totodată, ai trecut și de partea cealaltă, mă refer aici, cea a regizorului. În ce măsură această experiență regizorală te ajută când ești pe scenă, în ipostaza de actor?
- Cred că un actor are nevoie de cât mai multe experiențe și, de ce nu, să mai rotească unghiul din care vede lucrurile. În rest, poate ai parte de încă o confirmare a faptului că scena îi cere actorului să fie acolo. Acolo, cu toată ființa. Atât.
- Spectacolul „TEROARE” îl are ca regizor pe Bobi Pricop, un artist tânăr cu o mare vizibilitate în teatrul românesc. Cum a fost această întâlnire cu Bobi și cu ceilalți colegi de scenă ai tăi?
- Ca în orice relație, încrederea se câștigă treptat. Cred că am mai spus-o pe undeva, prefer regizorii cerebrali dar care, în același timp, știu să facă o atmosferă bună la repetiții și am convingerea, după această întâlnire, că Bobi face parte din această categorie. Dintr-o astfel de atmosferă se nasc de cele mai multe ori spectacole foarte bune.
Ceva din energia repetițiilor trece rampa și publicul o percepe. Nu e un spectacol ușor, dar pot spune după avanpremieră că publicul e conectat într-un fel aparte la spectacol, deși cadrul pare total lipsit de acțiune, ca un tablou.
- În „TEROARE” joci personajul cheie, pilotul Lars Koch, care încalcă ordinal superiorului său și doboară un avion cu 164 de pasageri deturnat de teroriști, pentru a salva viețile altor câteva zeci de mii de oameni. Publicul trebuie să decidă dacă personajul tău este vinovat sau nu. Cum crezi că va reacționa publicul târgumureșean la această propunere teatrală?
- Cred că Lars Koch va fi achitat în cele mai multe dintre reprezentații, până la urmă a fost lăsat în imposibilitatea de a alege o variant mai bună. Desigur că, decizia de a doborî avionul cu pasageri este discutabilă, de unde și materialul pentru acest spectacol. Ce mi se pare interesant este felul în care îți schimbi punctul de vedere pe măsură ce procesul evoluează.
- Unde te situezi tu, în raport cu alegerea ce trebuie făcută în legătură cu vinovăția personajului pe care îl interpretezi?
- Desigur că sunt de partea personajului pe care îl interpretez, mi-ar fi greu să joc altfel, dar totodată există și o îndoială pe care o simt uneori. Când pui capăt unei vieți, nimic nu mai poate fi la fel.
- Spectatorii Naționalului te vor vedea și în următorul proiect ce va avea premiera în această stagiune, „NAVIGATORUL”, un text de Conor McPherson, în regia lui Cristi Juncu. Cum crezi că va fi reîntâlnirea cu Cristi Juncu, un regizor cu care ai mai lucrat de câteva ori?
- Un dramaturg aparte, un regizor pe măsură. Am mulți prieteni care își aduc aminte cu mult drag de „Hoții”, eu la fel. A fost atunci același tandem dramaturg – regizor, care s-a dovedit câștigător, sper să fie la fel și de data asta. De fapt, mi-e greu să-mi închipui un alt deznodământ.
Dacă ar fi să vorbesc despre Cristi Juncu, mi-ar trebui măcar câteva pagini, cât de-un eseu, așa... E unul dintre regizorii cu care am rezonat și de la care am învățat cel mai mult.
- În final, te rugăm să transmiți un mesaj pentru spectatorii târgumureșeni, acum că tot stă să înceapă o nouă stagiune teatrală!
- Să nu uite să-și deschidă telefoanele după terminarea spectacolelor. Glumesc. Îi așteptăm la teatru, urmează o stagiune plină!
