Am primit la redacție o scrisoare din partea târgmureșeanului Augustin Florea. Domnia sa ne relatează că, într-o zi, i s-a defectat centrala termică, astfel că, l-a chemat pe delegatul care face verificarea periodică a instalației. Acesta, după ce a desfăcut centrala termică a constatat că pompa de apă era spartă și trebuie schimbată, dar l-a sfătuit să-și cumpere o centrală termică nouă, fiindcă va avea mai mult de câștigat. I s-a spus că o centrală termică nouă îl va costa circa 6.000 de lei. Prețul te cam ia cu friguri, așa că s-a sfătuit cu un nepot de-al său. Ne dă și numele lui: Cosmin Oroian. Acesta, după ce s-a interesat pe această temă, i-a dat adresa unei firme care oferă servicii pentru centrale termice. La sediul firmei, relatând secretarei despre necazul său, a aflat că o centrală termică nouă l-ar costa 4.300 lei. Când s-a întors la firmă cu banii, pentru a comanda centrala termică, unul din angajații firmei l-a liniștit, afirmând că va discuta cu colegul său dacă are în stoc vreo pompă și dacă se va potrivi centralei termice. Spre norocul semnatarului scrisorii, peste câteva zile a venit acel tânăr, a montat pompa în locul celei defecte și de atunci central termică funcționează fără probleme. Toată povestea asta l-a costat 625 lei. Impresionat de amabilitatea lor, dorește să le aducă mulțumiri doamnei Simionescu și domnului Vasile Păcurar pentru bunăvoința lor. În încheierea scrisorii domniei sale: “...de acești oameni avem nevoie, nu de acei care au demolat și au vândut tot ce a fost bun în țară și acum privesc cum milioane de oameni nu au ce pune pe masă. Învățați domnilor de la oameni mai simpli cum se comportă frumos față de semenii lor”.
Este îmbucurător când aflăm și despre cazuri în care oamenii se mai gândesc la semenii lor, cu bune intenții. Din păcate, cazurile acestea sunt cam rare, fiindcă, indiferent dacă este vorba de vreo firmă sau de compatrioți, tendința este de a jupui populația de agoniseală, cel mai adesea, victime căzând persoanele de vârsta a treia. Sigur că orice întreprinzător particular își dorește să dea măcar o “lovitură de tun” prin care să obțină averi considerabile în perioade scurte de timp. Dar cum “lăcomia strică omenia”, strică de fapt și afacerea, fiindcă cine nu este cumpătat, ci, mai degrabă lacom, va sfârși negreșit cu afacerea pe butuci.
