CENTENAR (1918-2018) VALEA GURGHIULUI LA MAREA UNIRE

Distribuie pe:

Locuitorii Văii Gurghiului au participat la marile evenimente ale istoriei noastre zbuciumate, plătind un greu tribut de sânge în luptele aprige pentru dreptate și libertate, pentru reîntregirea neamului românesc. Din rândurile lor s-au afirmat mari bărbați cu prestigiu în conștiința satelor noastre, cum au fost: Toader Lupu din Hodac și Grigore Pop din Ibănești, martiri ai Revoluției române din 1848-1849, Florea Gorii și Vasile Obreja din Hodac, Nicolae Petra Petrescu din Ibănești, participanți voluntari în Războiul de Independență din 1877-1878, locotenentul-erou Dumitru Hărșan din Hodac, participant la luptele de la Mărășești și Oituz, Vasile B. Muntenescu din Solovăstru, Alexandru Pop din Cașva și Nicolae Feier din Hodac, delegați cu drept de vot deliberativ pentru Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia de la 1 Decembrie 1918, acolo în inima Ardealului, în Cetatea noastră Eternă de la Alba-Iulia, s-au numărat printre cei 1.228 de delegați, reprezentanți legitimi ai națiunii române, care au votat, în Casina Militară, Unirea tuturor românilor și a teritoriilor locuite de dânșii cu România.

ALEXANDRU POP (17 iulie 1880-28 octombrie 1928) din Cașva, a urmat 4 clase primare în Cașva. A fost un țăran înstărit, crescător de animale și proprietar de pământ. În anul 1918 este ales comandantul gărzii naționale române din Cașva. A fost desemnat ca delegat titular pentru Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, de către adunarea cercului electoral Gornești, din comitatul Mureș-Turda, în ședința ținută la Reghin, în 28 noiembrie 1918. La întoarcerea sa de la Alba-Iulia, în sat a fost bucurie mare, o adevărată sărbătoare națională, s-a făcut joc în sat (Relatare de la Ion Șimon, Cașva, nr. 50).

O adevărată dramă o trăiește familia lui Alexandru Pop, chiar în noaptea nunții fiicei sale, când i-a decedat soția.

S-a stins din viață la 48 de ani, fiind bolnav de tuberculoză.

FEJER MAN NICOLAE (18 decembrie 1884-22 februarie 1964). A fost țăran înstărit din Hodac. A avut 5 copii, 4 fete și un fecior. A plecat la Alba-Iulia îmbrăcat țăran și s-a întors în Hodac cu un ulcior de lut ca suvenir de la Marea Sărbătoare a Unirii.

MUNTENESCU B. VASILE (3 ian. 1858, loc. Fântânița, jud. BN - 15 mai 1942 Târnăveni). Este personalitatea marcantă a comunei Solovăstru.

S-a născut la 3 ian. 1858, în satul Fântânița (fostul Chibulcuț), comuna Miceștii de Câmpie, jud. Bistrița Năsăud. Școala primară și gimnazială le urmează la Blaj. În anul 1881 finalizează cursurile de teologie de la Blaj, în anul 1883 este hirotonisit și numit preot în localitatea Dateș, unde păstorește până în anul 1889. Pentru o scurtă vreme este învățător în Tulgheș, apoi se stabilește în Solovăstru, unde-și desfășoară activitatea până în annul 1939. Pentru activitatea sa politică națională a fost arestat la 3 sept. 1916, escortat pe jos până la Tg.-Mureș, unde a stat în închisoare 8 zile, apoi a fost dus la Sopron și internat la Fertomegyes, de unde a fost eliberat la 18 mai 1918. Scrie în 7 septembrie poezia “Temnița din Tg.-Mureș”, în care-și exprimă convingerea că se apropie ziua dezrobirii românilor: “Să sosească odată ziua/ Cea dorită de vecie/ Și-n piață să se-ntindă/ Hora noastră cea măreață./ Doamne, dă ca l-acel praznic/ Să pot fi și eu de față”. Poeziile scrise de el sunt grupate o parte din ele, în anul 1930, în volumul intitulat “Din temniță și exil”, care cuprinde un număr de 22 de poezii din perioada 1916-1918. După cedarea unei părți a Ardealului Ungariei horthyste, fiind trecut pe lista neagră, Vasile Muntenescu se refugiază la Târnăveni, unde a și decedat.

A fost colaborator al ziarelor “Drapelul”, “Unirea” și “Foaia poporului”. Dintre poeziile preotului amintesc: “Temnița din Tg.-Mureș”, “Doamnelor române din exilul de la Ferto”, “Bisericuța din deal”, “Munților noștri”, “Un praznic cu lacrimi”, “Fug notarășii”, “Dacă port cămașă neagră” și altele.

Lasă un comentariu