Motto: “Muzica e o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândului, farmec tristeții și tuturor lucrurilor, veselie și viață. Ea este temelia ordinii, ea înalță pe om spre tot ce e bun, drept și frumos”. (Platon)
Dar să o ascultăm pe doamna Laura-Angela Pop - o promotoare ferventă a cântecului vocal la cei mai mici românași.
“Știm cu toții că fără un lider, fără un om integru și de caracter nu se poate realiza nimic măreț, nimic înălțător. Acest om, pentru care viața sa o constituie “arta” melodică, nu este altul decât doamna dr. conferențiar universitar Mariana Lelia Albu - felicitări sincere din partea d-lui I.M. Cernea pentru titlul - acoperită de dr. cu lucrarea “Cântare - Rugăciune” care, prin profesionalismul, puterea voinței și a statornicelor calități moral-creștine, a reușit de-a lungul unui frumos șir de ani să ne facă iubiți, apreciați și cunoscuți în urbea florilor, în județul nostru - și nu numai - și în țară. Este omul care a adunat vocile noastre duminică de duminică și le-a “legat” într-un șirag de mărgăritare muzicale, pline de armonie și duh. Ochii, urechile, stările noastre spirituale au fost permanent atrase de mâna, privirea și vocea șoptită a doamnei dirijoare pentru a fi într-un continuu dialog muzical cu preoții din altar. S-au creat tandemuri spontane, au dat răspunsuri liturgice pline de culoare, s-au cântat fragmente biblice pentru Dumnezeu și pentru mireni. Noi nu am fost participanți la Sfânta Liturghie, ci am trăit, am slujit cu dăruire acest demers dumnezeiesc alături de preoți. Am adus laude dumnezeirii, am cerut indulgențe, am binecuvântat aștrii cerești. De multe ori cele douăzeci, treizeci de voci care cântau în Cofas - balconul în care cântă coriștii - s-au unit cu vocile sutelor de mireni din catedrala noastră dragă, iar atunci, îmi aduc aminte, parcă cerul se unea cu pământul, și vroiau alianțe de iubire între cei de sus și noi, cei încă pământeni. Trăirile au fost atât de intense încât, de multe ori, lacrimile ne brăzdau obrajii fără ca noi să conștientizăm acest fapt. Ne trezea doar mâna și silueta dirijoarei care permanent prezentă cu privirea la altar, când la noi trebuia urgent să construim un răspuns muzical.. Și... cu cine? Dar bunul Dumnezeu ne aducea pe rând la realitate din starea de imponderabilitate cu picioarele pe pământ sau mai bine zis în cofasul bisericii, începând cu Mihaela și Rica, cu doamnele Nuți și Mimi, cu doamnele Olga, Daciana, Silvia, Zoe, Doina, Maria, Nadia, Leontina, Raluca... și nu a uitat Dumnezeu nici pe bărbații corului pe I. M. Cernea, Ionel Buta, Ion Ladoși, pe dl. Coroș, pe C-tin Brădeanu, Dorin, Crăciun, Ștefan pe cei doi Mircea... Să fie iertați toți cei care plecați azi nu mai sunt printre noi. Nutrim speranța că ne vom întâlni în cer toți cei care am împărțit numai bucurii împreună”.
Rigorile ziariștilor sunt clare, “laicii” sunt mai libertini dar încercăm să nu ne supărăm tovarășii.
Referindu-ne la corala noastră de suflet, îl rugăm frumos, cuviincios pe noul părinte protopop - care a pogorât de curând pe meleagurile românești din târgul de pe Mureș, râul sfânt al dacilor - să se apropie mai mult de corul catedralei care din cercetările noastre depășește 120 de ani de existență și de aceea să fie sprijinit, ajutat în a reedita valoarea, calitatea și performanțele care nu pot fi șterse cu buretele de plastic, iar coriștii actuali de certă valoare să fie îndemnați, susținuți să-și primenească efectivul cu un grup de tineri de valoare așa cum au făcut-o mereu când se simțea nevoia. Vă rugăm cuviincios să vedeți listele ultimilor optzeci de ani și veți afla, observa că existența celor cărunți era compensată prin forță și temperamentul acestora, echilibrată - prin iubirea față de bunul Dumnezeu - de ori de câte ori era nevoie.
Așa a sprijinit corala părintelui protopop Aurel Sămărghițan, prea cucernicul părinte protopop Gheorghe Șincan, părintele dr. Vasile Citirigă, părintele dr. Silviu Negruțiu - a și cântat în corală, în anii optzeci, părintele Octavian Marc, cu un glas ce a putut face parte din orice trupă de operă, dar vicisitudinile vieții l-au determinat să urmeze calea preoției după ce a strălucit în cariera de dascăl-dirijor la Bacău. Rezultatele obținute cu formațiile corale la Răcăciuni, cu cea de la Tesconi sunt notorii la nivelul țării. În Germania a condus corul mixt, pentru a susține instalarea Înaltpreasfințitului Serafim. De asemenea, a dirijat corul la Conservatorul din München, cu prilejul omagierii poetului național al românilor Mihai Eminescu - cu lucrări de excepție scrise pe versurile poetului nostru de suflet.
Cât despre cantor, credem că în cei paisprezece ani a dat dovadă de profesionalism, de valoare, calitățile native, ușurința interpretării tuturor pieselor din Utreriile, Liturghier, Vecernier, a troparelor zilei și psalmilor cerute de slujbe.
De asemenea, interpretează cu ușurință debordantă cântecele calofonice, cele mai pretențioase. Nu întâmpină greutăți la celelalte slujbe. Vă mulțumim respectuos pentru înțelegerea de care dați dovadă și așteptăm cu nerăbdare să vă cunoaștem la Târgu-Mureș, poate chiar în cadrul unei Sfinte Liturghii, la Târgu-Mureș sau Reghin. Sărut mâna, părinte!
Nu putem încheia scurta noastră intervenție fără a aminti celor care nu știu că pe vremea când românii băștinași erau împiedicați de minoritari să construiască în oraș o biserică pentru a participa la Dumnezeiasca Liturghie, erau nevoiți să meargă - trecând Mureșul, Iordanul nostru - la Cornățel, unde se puteau ruga bunului Dumnezeu să le ușureze viața și rigorile impuse de un neam agresiv.
Am mai putea scrie multe pagini de ziar, dar ne limităm a mai adăuga câteva din articolele publicate, cu generozitate de “foaia” noastră de suflet “Cuvântul liber”. Iată câteva titluri ce au avut ecouri pozitive în rândul cititorilor: “Din codexul coral mureșean”, “Dialog în taină”, “Credință și prietenie”, “Sărbătoarea corală”, “Punte a inimilor române”, “Festival coral bisericesc”, “Colinde... colinde”, “Festival coral internațional Bardos Lajos”, “Biserică, neam, cultură”, “Reuniune coral bisericească”, “Cuvânt și suflet”, “Cuvânt de mângâiere”, “Răbojul cel adevărat”, “Măruț - mărgăritar” (30 de ediții pentru preșcolari și elevi), “Florile dalbe, flori de măr” (20 de ediții pentru corurile bisericești), “Colinda bătrânească”, “Colinda românească”, “Culori de primăvară”, “Academica”.
Cu toate că spațiul este generos cu noi, nu ne permitem să abuzăm, și de aceea amintim doar o parte din contactele avute cu auditorul în anii 1990-1992: Săptămânal la Sfânta Liturghie, festivalul “Muzica sacră”, “Buna vestire”, “Flori dalbe, flori de măr”, “Marius Cuteanu”, “Bardos Lajos”, “Reuniunea corală ortodoxă”, mini concerte la Palatul Culturii, la Prefectură, la Muzeul de Artă Târgu-Mureș, la Biserica din Cetate, întâlnirea enoriașilor la Catedrala Mare Ortodoxă Târgu-Mureș, Monumentul Latinității, la Monumentul Craiului Munților - Avram Iancu, la Monumentul Poetului Național - Mihai Eminescu, la leagănul copiilor, la azilul de bătrâni, la Studioul de Radio Târgu-Mureș, la Radio București, programul 1, la RTV, PRO TV, Antena 1 etc.
