Viața unui fermier poate fi rezumată într-un singur cuvânt: muncă. Omul leneș nu poate face față să țină o fermă de animale, dar nici de producție vegetală. Aici nu sunt zile libere, nu este nici zi cu program scurt de lucru. Este o muncă continuă, dar care oferă satisfacții, mai ales dacă fermierul este atașat și îi plac animalele. Dacă e să ne referim la o fermă de vaci, involuntar gândul ne duce la prețul din raft al laptelui, al celui de comercializare cu amănuntul. Sigur că, de la producător până la consumator, laptele trece prin verigi intermediare și care determină creșterea prețului pe litru de lapte. Să remarcăm câteva aspecte. În primul rând, faptul că producătorul de lapte, care își are cheltuielile sale de producție, își face calculul de preț la un litru de lapte. La aceste cheltuieli, ca în oricare alt sector de pro-ducție, intră și cele cu referire la plățile de salarii ale personalului muncitor. Dar, chiar dacă producătorul își face calculul prețului de cost pe litru de lapte, care poate varia de la o fermă la alta, la livrare, către stat, i se impune prețul de achiziție. Adică, indiferent de valoarea cheltuielilor pe litru de lapte, producătorul este obligat să accepte prețul de achiziție și nu-i rămâne decât să-și reducă nivelul cheltuielilor pentru a se încadra în rentabilitatea producției. Pe de altă parte, producătorului îi sunt impuse condiții de calitate a laptelui livrat, printre care se numără și cel de concentrație a grăsimilor. Producătorul livrează lapte cu o concentrație de minim 3,5% grăsime. Această concentrație de grăsime dacă este mai mare de 3,5%, va primi un preț mai bun. Dacă, consumatorul merge la raft, poate cumpăra lapte de la 0,5% grăsime, până la 3,5% grăsime. Sigur că, consumatorul nu cunoaște prețul pe care l-a primit producătorul pe un litru de lapte. Iată, procesatorul de lapte, de fapt, prin degresare reduce calitatea laptelui, dar consumatorul plătește mult mai mult, chiar și pentru laptele degresat, decât a primit pe același litru de lapte, nedegresat, producătorul. De la producător, laptele este colectat și ajunge la procesator. Aici, laptele colectat urmează o serie de procese tehnologice și, în primul rând, este pasteurizat. Prin pasteurizarea laptelui sunt omorâți microbii, astfel că laptele pasteurizat poate fi consumat, ca atare, fără a exista pericolul îmbolnăvirilor. Să ne amintim, pasteurizarea înseamnă de fapt un proces de fierbere la presiune. Faptul determină scăderea temperaturii de fierbere de la 100 de grade celsius chiar până la 60 de grade celsius. Procesatorul are o gamă foarte diversificată de produse lactate, care, în final, ajunge la comerciant și la consumator. Să mai amintim și faptul că în acest întreg circuit al laptelui există o foarte riguroasă și strictă metodologie de gestionare a materiilor prime și a produselor finite.Un exemplu de producător de lapte la o fermă din Idrifaia.
Peti Mihaly, 50 ani, Idrifaia. Este căsătorit, are două fete. “Cu activitatea de fermă mă ocup de când mă știu. Am învățat-o de la părinți, am preluat ferma tot de la ei, iar eu am extins-o pe parcurs. Am ajuns la 15 vaci. Eu niciodată n-am cumpărat nicio vacă. Creșterea numărului de bovine am făcut-o prin înmulțire în fermă. În momentul de față am și două juninci de un an și jumătate și încă una de șase luni. Pe lângă ferma de vaci, mai am și una de păsări de curte, cu un efectiv de circa 100. Cantitatea de lapte produsă variază de la caz la caz. De exemplu, vaca ce tocmai a fătat, dă 15 litri de lapte la un muls. Dimineața dă mai puțin, cam 12 litri. Toate vacile sunt din rasa “Bălțata românească”. Dacă ar fi să transmit un gând guvernanților, le-aș cere să ridice puțin prețul laptelui la livrare, fiindcă, chiar și apa este mai scumpă decât laptele. 1,1 lei pe litru sau 1,2 lei pe litru de lapte este un preț foarte mic. Am avut, într-un fel, noroc, fiindcă primesc niște ajutoare, subvenții de la stat. Altfel n-aș fi făcut față. Nu mi-am propus să-mi extind ferma, fiindcă asta ar însemna să angajez oameni în plus, dar n-am pe cine. Nu sunt oameni. Toată lumea pleacă în străinătate la lucru și aici rămâi fără ajutor, fără forță de muncă. Asta e partea, cred, cea mai grea, fiindcă lipsește forța de muncă. Vă dați seama, munca într-o fermă de vaci presupune și asigurarea furajelor. Este o altă latură a muncii: cultivarea, recoltarea, depozitarea furajelor. Baloturile de furaje trebuie aduse de pe câmp și depozitate. Este multă muncă grea și asta, dar nu ai cu cine s-o faci. La etnicii rromi li se dau o serie de ajutoare sociale și se mulțumesc cu ele, nu mai vin la muncă, se duc la cârciumă sau pe unde le place. Pentru a face față, spre noroc, soția mea este salariată, lucrează în învățământ, este învățătoare și, așa, ne mai putem descurca. Prețul la motorină crește continuu și trebuie avut în vedere și acest aspect.”
Peti Tünde Julia, soția lui Peti Mihaly: “Eu lucrez în învățământ, dar nu mi-e rușine de muncă. Sunt învățătoare la școala din comună, chiar în satul nostru. Îmi ajut mereu soțul la muncă. Conduc și eu tractorul. După ce vin acasă de la școală, îmi ajut soțul, cu dragă inimă. Pentru mine munca pe câmp este ca o relaxare. Mă simt foarte bine. De fapt, toate meseriile, muncile, își au avantajele și dezavantajele lor. Cu activitatea pe care o depunem aici, în ferma noastră, ne descurcăm cu familia. Fiica mea, cea mai mare, a absolvit facultatea, a terminat și masteratul, iar acum, recent, deja lucrează. Cea mai mică este la o școală postliceală. Pentru ca ele să poată studia, noi le-am întreținut la școală și am avut din ce, am reușit. Munca în zootehnie este grea. Se muncește de dimineața până seara târziu. Depinde de fiecare om, cum își împarte lucrul, să aibă timp să le facă pe toate. E ca o loterie, totuși, fiindcă, condițiile meteorologice nefavorabile îți pot distruge tot.”
Iată, am reținut mai întâi faptul că în zootehnie, munca este continuă, care începe din zorii zilei și se termină seara târziu. Asta se întâmplă zilnic. Al doilea aspect este că producătorului trebuie să i se acorde o atenție sporită, să fie încurajat, răsplătit.
El este cel care produce și livrează laptele, materia primă pentru procesator. Procesatorul de lapte, în caz că nu-și primește materia primă, nu produce nimic. În al treilea rând, să remarcăm efectele serioase pe care le produce emigrarea: privarea de forță de muncă a producătorilor autohtoni.
