Obiceiuri și tradiții în cultura iudaică (III) Iom Kipur

Distribuie pe:

Aceasta este cea mai mare sărbătoare mozaică. Ea începe în seara zilei de 9 Tisrei și ține până în ziua următoare, când pe cer apar stelele.

Zilele dintre Rosh Hasaná și Iom Kipur se numesc “Cele 10 zile de Penitență”. În această perioadă, credincioșii trebuie să încerce să-și răscumpere păcatele, să-și înfrâneze poftele, într-un cuvânt, să-și învingă slăbiciunile.

Pregătirile pentru Marea Sărbătoare încep din timp. În Ajun, mulți evrei obișnuiesc să îndeplinească Kapparot, un ritual în care bărbații iau un cocoș (femeile o găină), pe care îl învârte de trei ori în jurul capului, rostind: “Aceasta este răscumpărarea mea, aceasta este ispășirea mea”. Tot acum se fac donații către Sinagogă, instituții de cultură sau către săraci.

Se obișnuiește o baie rituală, iar cu o oră înainte de înserare se ia o ultimă masă înainte de post, alcătuită, conform tradiției, din supă de pasăre, carne de pasăre și mâncăruri dulci.

Pentru Iom Kipur trebuie să existe și o pregătire fizică, pe lângă cea spirituală, cu toate că nu echivalează în importanță.

Postul trebuie ținut cu strictețe de credincioși, începând cu copiii de la 11 ani; singurele cazuri în care se permit excepții sunt cazurile de boală sau debilitate gravă.

Tradiția spune că, în timpul Talmudului, fecioare îmbrăcate în robe albe ieșeau în câmp, pentru a dansa și a cânta. În ziua de astăzi, acest obicei a dispărut, însă, a fost înlocuit cu acela de a acoperi mesele cu fețe de masă sărbătorești, iar femeile aprind lumânări, rostind binecuvântarea: “Lăudat fii, Domnul Dumnezeul nostru, Regele Universului, care ne-ai sfințit prin poruncile tale și ne-ai poruncit să aprindem lumânarea Zilei de Ispășire”. Aceasta fiind spusă, copiii își binecuvântează părinții.

De Iom Kipur, credincioșii evrei înlocuiesc încălțămintea de piele cu una mai umilă, din pânză sau cauciuc, “precum a făcut Moise în fața tufișului arzând “.

Îmbrăcați într-un kilt alb, care simbolizează îmbrăcămintea pe care o purta marele preot al Templului, dar și cea pe care o va purta omul pe ultimul drum, credincioșii intră în Sinagogă, în seara dinaintea zilei de Iom Kipur.

Acum se intonează, de trei ori, de către doi cantori și doi enoriași de frunte ai comunității, Kol Nidre, una dintre cele mai solemne și impresionante dintre rugăciunile sărbătorilor de toamnă.

În ziua următoare, în dimineața zilei propriu-zise de Iom Kipur, serviciul religios, Shaharit, începe în zori și se termină la ivirea stelelor.

În timpul Shaharit-ului sunt scoase din Arcă și citite două pergamente. Primul descrie moartea prematură a celor doi fii ai lui Aaron, iar al doilea este din Numeri, 29:7. La oficierile obișnuite, Shaharit Misaf și Minha, se adaugă Neila sau “încheierea”. După aceea urmează numeroase piitum, Semona Esre, se rostesc cele șapte binecuvântări cu voce scăzută și se încheie cu Vidui - “Spovedania”, întreaga comunitate rostește, în ordine alfabetică, greșeli de care nu este neapărat vinovat fiecare, dar de care comunitatea, în întregimea ei, nu este scutită.

Minhah este serviciul religios de după-amiază, când se citește din Tora, pasajele referitoare la păcatul incestului și la nemurire. Când se înnoptează credincioșii rostesc de șapte ori: “Dumnezeu este Domnul nostru”, iar apoi se suflă o data din sofar, anunțându-ne încheierea postului, toți credincioșii urându-și “Leșana Haba Birușalaim” - “La Anul, La Ierusalim!”

Deși pare a fi o zi solemnă, Iom Kipur este privită de către comunitatea evreiască ca “o ușă care se deschide spre viitor, este primul pas spre anul care vine” (Dr. Alfred Harlaoam).

(va urma)

 

Lasă un comentariu