Viața, conștiința și... credința

Distribuie pe:

„Credința este o experiență sigură, căci Dumnezeu nu este o ființă, ci El este Ființa. Dumnezeu este existența mai sigură ca unitatea în matematică! Noi nu trebuie să visăm în aer, noi trebuie să gândim și să uzăm de rațiunea noastră! Să zburăm, dar în același timp, să avem și picioarele pe pământ! Căci dacă noi zburăm fără a ne păzi picioarele pe pământ, vântul ne va purta pe noi și rațiunile noastre."

Filotei Zervakos (1884-1980), preot ortodox, scriitor, duhovnic, călugăr și stareț al Mănăstirii Izvorul Tămăduirii din Longovarda, pe Insula Paros din Grecia. Școala a făcut-o în satul natal Foiniki din Laconia unde, în perioada 1901-1903, a fost învățător. La îndemnul părintelui său duhovnicesc, Sf. Nectarie de Eghina, se călugărește la Mănăstirea din Longovarda și devine starețul acesteia. În anul 1924 a plecat în pelerinaj în Egipt și în Țara Sfântă, în calitate de arhimandrit egumen. A intervenit pe lângă comisarul german al Insulelor Ciclade și a împiedecat execuția a 126 de ostatici din Paros, din timpul celui de Al II-lea Război Mondial. Timp de trei ani s-a ocupat de hrana pentru 1.500 de locuitori nevoiași ai insulei. De-a lungul vieții, starețul Filotei a construit 12 biserici, două mănăstiri, trei cimitire și două școli.

***

„Nimeni nu poate trăi fără unitate interioară, fără sfânta împăcare lăuntrică între conștiință și faptă. Numai că aici se pot realiza două soluții cu totul opuse. Unii își pun faptele de acord cu conștiința. Alții, cei mai mulți, își pun conștiința de acord cu faptele. Una e de la înger, alta de la diavol".

Camil Petrescu (1894-1957), scriitor, dramaturg, estetician român, doctor în filosofie, nuvelist, poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, în special, ca inițiator al romanului modern. După moartea părinților de tineri, a fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, din mahalaua Moșilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul „Sf. Sava" și la Liceul „Gheorghe Lazăr" din București. Urmează apoi Facultatea de Filosofie de la Universitatea din București. Își ia licența cu calificativul „Magna cum laude", după care devine profesor la Timișoara. În 1916-1918 participă ca ofițer în Primul Război Mondial, iar experiența trăită acum se regăsește în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930). În 1939 este numit directorul Teatrului Național din București, iar în anul 1947 a fost ales membru al Academiei Române. Moare la București, la 14 mai 1957.

***

„Când mă gândesc la mica durată a vieții mele, absorbită în veșnicia care precede și care urmează, la micul spațiu pe care-l umplu și chiar și la acela pe care-l văd, cufundat în infinita imensitate a spațiilor pe care le ignorez și care mă ignorează, mă speriu și mă uimesc că mă văd mai degrabă aici decât acolo, căci nu există niciun motiv pentru care mă aflu mai degrabă aici decât acolo, mai degrabă acum decât atunci. Cine m-a așezat aici? Prin porunca și orânduirea cui mi-au fost destinate acest loc și acest timp?"

Theofil Simenschy (1892-1968), filolog și traducător. A terminat Liceul Național din Iași ca șef de promoție, și apoi cursurile Universității „Al. Ioan Cuza" - Iași. Și-a luat licența în filologie clasică, cu calificativul „Magna cu laudae". În 1926 este numit asistent la Catedra de Limba și Literatura Greacă, iar un an mai târziu obține titlul de doctor. În anii următori a urcat toate treptele academice, fiind numit profesor titular de gramatică comparată indo-europeană. A elaborat gramatici destinate elevilor și studenților clasiciști, la nivelul celor europene. În ziua de 15 decembrie 1968, filologia clasică românească a pierdut pe unul din cei mai străluciți reprezentanți ai săi.

***

P.S. „Oricine e născut din Dumnezeu, nu săvârșește păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în acesta; și nu poate să păcătuiască, pentru că este născut din Dumnezeu" (I Ioan 3, 9).

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

 

 

Lasă un comentariu