“Fiți sfinți, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt. Să cinstească fiecare pe tatăl său și pe mama sa și zilele Mele de odihnă să le păziți, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Să nu alergați la idoli, și dumnezei turnați să nu vă faceți, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. De veți aduce Domnului jertfă de izbăvire, să o aduceți de bunăvoie. Să nu furați, să nu spuneți minciuni și să nu înșele nimeni pe aproapele său. Să nu vă jurați strâmb pe numele Meu și să nu pângăriți numele Dumnezeului vostru. Să nu umbli cu clevetiri în poporul tău și asupra vieții aproapelui tău să nu te ridici. Să mustri pe aproapele tău păcătos, ca să nu porți păcatele lui” (Cartea III-a lui Moise “Leviticul” - cap. 19).
Moise - (în ebraică MOSHE, citit MOȘE), socotit de tradiția iudaică, iar pe urmele ei și de cea creștină, un profet și etnarh, conducătorul triburilor israelite ieșind din Egipt, în jurul anului 1250 î. Hr. El este cunoscut la evrei ca Moșe Rabenu (“MOISE ÎNVĂȚĂTORUL NOSTRU”) și este după tradiția lor religioasă, cel care a primit LEGEA DIVINĂ (TORA) pe Muntele Sinai și fondatorul religiei evreilor-iudaismul. De aceea, această religie e uneori numită și MOZAISM, după Moise. Potrivit cu narațiunea Vechiului Testament (Pentateuh), a fost cel mai de seamă din profeții evreilor. Samarinenii îl consideră drept unicul profet. Tradiția evreiască îi atribuie lui Moise scrierea primelor cinci cărți ale Bibliei ebraice, cărți cunoscute sub numele ebraic TORA, sau sub echivalentul grecesc PENTATEUH. Dintre personajele Bibliei ebraice MOISE este singurul pe care evreii îl numesc OMUL LUI DUMNEZEU. Pentru credincioși, MOISE este cel mai blând om născut vreodată și ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană.
***
“Vrem să fim prietenii tuturor națiunilor, fără excepție, dar în treburile noastre nu primim ca stăpân decât pe noi înșine”.
Nicolae Titulescu (1882-1941), om politic, eminent diplomat, jurist, profesor și, în repetate rânduri, ministru al afacerilor externe, ministru plenipotențiar, fost președinte al Ligii Națiunilor, membru titular al Academiei Române.
Pe plan extern a depus eforturi deosebite pentru întărirea colaborării internaționale, a unei păci mondiale. Este îndepărtat de regele Carol al II-lea datorită viziunilor sale politice și pleacă în Elveția și Franța unde scrie despre necesitatea unei păci mondiale - dar, și de pericolul unui război. Analiza gândirii sale diplomatice a fost următoarea: “Întreaga politică externă pe care am urmat... n-a avut decât acest țel: nu de a pregăti războiul, ci de a pregăti o rețea de alianțe de așa fel încât războiul să devină imposibil”.
***
“Pe tine tot norodul părinte te numește
De-ale tale graiuri chitul pătruns se îmblânzește
Și-apoi își îndoiește pe cel de fiară piept
Căci adevăr învață cuvântul tău cel drept”.
Paulin de Nole (353-431), poet și preot latin, contemporan cu Fericitul Augustin și Martin de Tours, care l-a încurajat în vocația sa religioasă. A fost episcop de Nole de la 409 până la moartea sa. El a făcut parte dintr-o familie de aristocrați din Bordeaux; în consens cu soția sa, el părăsește lumea și se dedică monahismului, unde s-a ocupat, printre altele, și cu adaptarea tradiției poetice păgâne la orizonturile creștine. Episcopul Paulin de Nola, bogatul care și-a schimbat bogăția pentru sărăcia voluntară..., a adresat această rugăciune lui Dumnezeu: “Doamne, nu mă lăsa să mă torturez pentru aur, pentru bani; căci unde este tot binele meu, știi asta!”
***
P.S. “Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor” (Matei 18, 3).
“1001 CUGETĂRI” vol. XII
