FARISEISMUL, ÎNTRE TRECUT ȘI CONTEMPORANEITATE (IV)

În cadrul acestei categorii, mai ales în prezent, intră o categorie aparte, pe care aș evidenția-o aici și acum, pe care aș numi-o prin sintagma de fariseism instituționalizat, când și unde reprezentanții acestor instituții întreprind acțiuni disimulate sub raportul interesului, care din “zelul” manifestat față de “interesele naționale”, își urmăresc propriile interese, în alianță și conivență cu alte instituții, a căror rezultate induc efecte perverse de tip fariseistic. Nu ne referim doar la instituțiile naționale, la care voi reveni, ci la instituțiile cu caracter mondial, intercontinental și continental, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite, NATO, Uniunea Europeană, și toate organizațiile - lojele francmasoneriei, ale căror scopuri sunt departe de a fi “ortodoxe”, ele având și asemenea motivații ce contrastează cu principiile moralei creștine. Asemenea abateri s-au regăsit de-a lungul istoriei și în cadrul unor instituții religioase și politice, care prin așa-numita “Simfonie” dintre stat și Biserică, au constituit baza unor acțiuni politico-militare, având ca scop suprem pretins, apărarea teritoriile sfinte, cum au fost Cruciadele Evului Mediu, care nu au fost în realitate decât războaie de cucerire teritorială și de dominare. Un asemenea substrat fariseistic au avut și marile conflagrații mondiale, precum și celelalte atrocități față de care se face responsabil omul și nu alte pretinse forțe ale răului. Din păcate, la aceste atrocități, așa cum am arătat, au participat atât factorii politici, cât și cei religioși, obiectivele urmărite îmbinând în mod complementar asemenea obiective bazate pe acest principiu de esență fariseică. Să ne amintim de intervenția puterilor militare în vederea dezmembrării fostei Iugoslavii, intervenție care viza în esență autonomia teritorială și religioasă a unor etnii din acel conglomerat etnic iugoslav, cu prețul a zeci de mii de morți, răniți și refugiați. Ca să nu mai vorbim de intervenția marilor puteri militare aliate în Irak și Siria, unde sub pretextul înlăturării regimurilor dictatoriale și a instaurării democrației, s-a creat o adevărată anarhie, genocid și exod migrațional, care nu se pot face scuzabile prin pretinsele scopuri declamate. Un asemenea fond fariseic a avut întreaga mișcare de instaurare a regimurilor democratice în fostele state bazate pe regimurile totalitare din Europa de Est, care prin diversele mijloace utilizate, au ajuns în mare parte colonii ale marilor puteri din Europa de Vest, falimentând economic aceste țări, creând un haos economic și social fără precedent, în disonanță totală cu așteptările de la acele pretinse mișcări revoluționare, care în locul statului de drept și a democrației reale, au instaurat anarhismul politic, după cum s-a întâmplat la noi, și nu numai, cu reale premise spre întoarcerea la o altă dictatură. În registrul fariseismului intră și ceea ce desemnăm prin conceptele de societate deschisă și corectitudine politică, ale căror substraturi și suporturi fariseice le-am analizat altădată în spațiul redacțional al acestei publicații, așa că nu voi mai insista asupra acestora.

Tot în planul societății românești, asemenea elemente de natură fariseică se regăsesc în toate domeniile de activitate, aceste activități fiind coordonate de indivizi care se caracterizează prin interse personale, false în raport cu cele pe care pretind că le promovează. Pe acest fond, pretins democratic, au fost create aceste găști politice, denumite partide și pluripartidism, care în realitate nu sunt decât niște structuri clientelare care reunesc indivizi cu asemenea scopuri machiavelice, în ignoranță cu adevăratele interese sociale și naționale. Cum pot fi numiți acei demnitari care au acceptat discriminarea prin salariile și pensiile care și le-au votat, ca să nu mai vorbim de celelate beneficii care adâncesc stratificarea, inegalitatea și frustrările individuale și sociale, decât farisei! Forma cea mai relevantă a fariseismului instituținalizat, în afara partidelor politice - aflate la putere și în opoziție, cu indivizi cuprinși de acest flagel uman al fariseismului, creată în scopul adâncirii luptei împotriva corupției, a fost crearea unor instituții, cu destinație și responsabilitate în acest scop, cum ar fi PNA-ul, devenit DNA, ANI și DIICOT, la conducerea cărora au fost instalați cei mai contestați conducători, ca să nu spunem farisei, cum ar fi mai potrivit și adecvat.

Același lucru se întâmpla și în cadrul celuilalt termen al binomului, SRI-ul și serviciile secrete, în general, unde fariseismul a devenit principiu suprem, precum și fariseii care au condus această instituție coercitivă a statului, alături de cealaltă instituție a binomului și pretinsului stat paralel, care este denumit așa, mai mult din rațiuni de marketing politic, nefiind susținut de logică și realitatea politică. Să ne mai întrebăm dacă mișcările așa-numitor organizații civice nonguvernamentale, susținute dinăuntru și din afară, cum au fost cele care au participat la evenimentele din 10 august a.c., sunt animate de asemenea porniri și substraturi de factură fariseică, ar deveni un nonsens, atunci când răspunsul este cunoscut, el fiind comun pentru ambele tabere implicate în conflictul degenerat din acel miting antiguvernamental cu participanți care au adoptat un asemenea comportament fariseic, miza nefiind statul de drept, ci interesele personale și de grup.

În ceea ce privește fariseismului din domeniul politic, de strictă actualitate fiind actualul conflict politic din cel mai mare partid politic, prin atitudinea contestară a unor membri, lucrurile sunt de domeniul evidenței, partidele înființate și traseismul politic, evidențiind în modul cel mai elocvent caracterul lor fariseic și a unor membri ai acestora, unde fiecare lider politic din cadrul instituției politice promovează asemenea atitudini de tip fariseic. O asemenea stare de fapt demonstrează o realitate prezentă de necontestat, și anume că în politică predomină fariseismul și imoralitatea, scopul în acest domeniu fiind preluarea puterii și dominarea, nu apărarea interesele celor mulți, după cum pretind politicienii, care, de regulă, adoptă asemenea atitudini specifice fariseismului, fenomen regăsit prin toate structurile și nivelele ierarhice ale instituțiilor și societății.

(Sfârșit)

 

Lasă un comentariu