„Ziaristica maghiară și germană a început îndată cu amenințări. Știam a cui mână ne amenință, dar am rămas nepăsători și muncitorimea noastră, în ciuda tuturor agenților și spionilor, n-au părăsit lucrul din fabricile de munițiuni nici când au fost amenințați cu pierderea vieții și a averilor de acasă. Pornirilor pătimașe ale ziaristicei și diplomației maghiare, poporul nostru a răspuns prin fapte tot mai mult grăitoare, organizându-se, mai întâi, în „Asociațiunea pentru ajutor de război", întemeind mai apoi „Comitetul Național", iar în urmă „Liga Națională" toate cu scop de a ajuta cauza războiului, cauza dezrobirii noastre. Mișcarea noastră a produs nespusă bucurie și în Transilvania, dovadă că și frații noștri de acasă simțeau cu noi și numai frica de moarte îi ținea în nemișcare.
Românii din America, deodată cu intrarea României în război au început cea mai întinsă propagandă pentru ajutorul ei. Ziaristica maghiară și germană, ne-au aruncat atunci cele mai murdare insulte numindu-ne: «hoarde barbare, trădători, valahi sălbateci, bandiți și un popă săsesc ne-a numit porci».
Dedați de acasă cu asemenea insulte, n-am ținut seamă de ele ci am jertfit bani grei pentru „Crucea Roșie Română" și ne-am pregătit cu toții de plecare să murim pentru marele nostru ideal, crezând că Anglia și Franța, aliații României, ne vor pune la îndemână vapoarăle necesare. Nu s-a putut și am fost siliți să privim de aici, de departe, cerul posomorât, sub care, dulcea noastră Țară Românească a îngenuncheat în fața dujmanului învingător.
Întristat a fost atunci sufletul nostru până la moarte. Am îngenuncheat și noi în fața sfintelor altare și cu lacrămi în ochi ne-am rugat: Doamne! Doamne! nu ne lăsa!"
(Va urma)
