Românii aleargă sub steagul Statelor Unite
Un nou soare a început să strălucească, în curând, după catastrofa României. Un nou prilej de a ne manifesta dorul nostru arzător ni s-a dat când Statele Unite au declarat război Germaniei, iar mai târziu și Austro-Ungariei. Voinicii noștri au părăsit lucrul de fabrică și au alergat sub steagul cu dungi și cu stele, care pentru noi însemna mai mult ca pentru orișicine pe lume. La prima chemare, tinerii noștri au răspuns mai presus de orice așteptare, prezentându-se în cete mari la stațiunile de asentare [recrutare -n. ns. G.N.], cerând să fie înrolați îndată și trimiși cât mai în grabă pe câmpul de luptă. În unele centre, cum a fost bunăoară Youngstown, Ohio, românii au format companii întregi de voluntari. Colonia românească din acest centru industrial a dat armatei Statelor Unite nu mai puțin de 117 voluntari toți voinici ca brazii și alți 32 recruți în puterea legii militare obligatorie. Tot cam la fel s-au purtat tinerii noștri peste tot, așa că, cu drept și cu mândrie putem spune: dintre toate naționalitățile emigrate în America, românii au dat cei mai mulți soldați armatei Statelor Unite, în proporție cu numărul lor.
Legiunea românească
Faptul că nu s-au înrolat și mai mulți își are explicare. În două rânduri, s-a cerut de la guvernul Statelor Unite încuviințarea formării unei legiuni românești, cerere care nu ni s-a îndeplinit. Aproape cincisprezece mii de bărbați de toate vârstele s-au înștiințat ca voluntari în legiune, fără a se face propagandă, îndemnați numai de propria lor conștiință de datorie. Voluntariatul după aducerea legii de serviciu militar obligatoriu a încetat, și așa cei mai mulți au fost nevoiți să rămână la lucrul de fabrică, unde și-au împlinit altă datorie, producând arme și muniție și contribuind la acoperirea cheltuielilor de război, prin investirea agoniselii lor în împrumuturile țării și colectele pentru Crucea Roșie Americană.
Împrumuturile de război
Raportul oficial din Washington pare a dovedi contrariul, prin faptul că, contribuțiile a două sute de mii de români sunt statorite în câteva sute de mii. Adevărul este că fabricile care au încasat contribuțiile noastre n-au specificat, în rapoartele lor, de la cine au încasat sumele colosale trimise în visteria Țării. În împrumutul al treilea, bunăoară, după datele oficiale ale fabricilor din Youngstown, românii de aici au contribuit cu mai mult decât arată raportul din Washington, contribuția românilor din Statele Unite. Unii au dat nu numai tot de ce dispuneau ei, au subscris împrumuturi și în vederea plăților ce aveau să primească de acum înainte în schimbul muncii lor. Contribuțiile românilor se ridică la cel puțin 50.000.000 de dolari. S-au întâmplat de au murit unii dintre ei.
N-au avut nici bani de înmormântare. Au rămas numai bonduri în urma lor.
Supunerea bisericilor din America, Scaunului Metropolitan din București
Un act măreț au săvârșit românii din America în zilele de 9-10 martie 1918, în timpul când se părea că steaua României a apus. Când armata germană jubila în București și în Berlin, Ungaria și Bulgaria își întindeau hotarele pe pământul românesc și frații noștri din Transilvania plângeau pe mormântul nădejdilor lor.
Nemaiavând alte legături cu cei de acasă, decât cele bisericești, care indirect ne legau și de guvernul maghiar, în ziua de 10 martie am rupt și aceste legături, întemeind aici o Episcopie ortodoxă-română, pe care am supus-o jurisdicției Mitropoliei de București, ca și în felul acesta să dovedim că vrem desfacerea de Ungaria și unirea cu România, de la care totdeauna am așteptat mântuirea noastră. Documentul ce s-a iscălit în această zi, în Youngstown, Ohio, de către preoți și mireni, reprezentanți ai celor o sută cincizeci de mii de români-ortodocși, va rămâne de acum și pururea una dintre cele mai frumoase pagini ale istoriei noastre.
(Va urma)
