Fundația pentru Promovarea Agriculturii și Economiei Regionale - FAER din Reghin a împlinit un sfert de veac de activitate. Momentul aniversar s-a desfășurat la Restaurantul “Valea Regilor” din Reghin. Un bun prilej de aducere aminte a drumului parcurs, de la înființare, în anul 1993, și până în prezent. Cu acest prilej, am avut o convorbire cu domnul Vasile Zdrenghea, președintele FAER-Reghin.
- Aniversarea celor 25 de activitate a societății dumneavoastră este, cred, și un moment în care aruncați o privire înapoi. Care ar fi momentele cele mai plăcute, dar și cele neplăcute pe care le-ați întâmpinat în acest interval de timp?
- Eu cred că cea mai mare realizare este faptul că existăm. Pentru că, 25 de ani, o organizație care a pornit cu un sprijin minor, la momentul respectiv, din Elveția, a reușit ca în 25 de ani să crească în așa măsură, încât, de la un angajat și jumătate, în primii doi ani, trei, cam atât erau normele noastre de angajare, nu eram eu atunci acolo, am ajuns să avem acum în jur de 35 de persoane angajate. Pentru aceștia trebuie să faci salarii și ei trebuie să aibă activități. Astfel că ei au apărut în organizație pe măsură ce au apărut și activitățile. Deci, noi am crescut continuu în toți anii aceștia. Am început la Reghin, ne-am extins la Iernut, unde am făcut punct de lucru, apoi ne-am dus la Câmpulung Moldovenesc, am venit la Bistrița, ne-am dus și în Toplița. Acum suntem și în Alba Iulia. Peste tot avem puncte de lucru. Sunt pași cu pași mărunți, spre dezvoltare. Asta este realizarea cea mai importantă pentru noi, că am reușit să menținem sediul aici, la Reghin, și aici va rămâne. Vrem ca de aici, de unde suntem, să continuăm ce am făcut și am făcut bine, să promovăm educația și să o susținem, să impunem, să accepte informația corectă, venită de la cei mai buni specialiști. Niciodată, deși am dat sute de diplome de formare profesională, n-am dat o diplomă unui om care n-a participat la toate cursurile noastre. Avem reproșuri, destul de des, fiindcă ei plătesc și noi nu acceptăm să lipsească de la cursurile de formare profesională. Asta în timp ce în altă parte, ei nici n-au plătit nimic și s-au ales și cu diplomă de absolvire. E treaba lor, să meargă acolo. Noi nu putem să facem minuni. Nu poți să faci un tractorist, sau nu poți să faci un fermier, un zootehnist, un lucrător în cultura câmpului în zece săptămâni. N-ai cum. Transmitem câteva informații, dar măcar acelea, cele 300 de ore în care trebuie să fie acolo, să fie. Și dacă este, atunci învață ceva.
- Care sunt domeniile de formare profesională pe care le promovați?
- În primul rând suntem axați pe agricultură, pentru că 70 la sută din activitatea noastră este dedicată agriculturii. Este vorba de formare în profesiile de fermier, horticultor, zootehnist, floricultor, legumicultor, tractorist. Trebuie știut că sunt cursuri certificate, finalizate cu un certificat de calificare, valabil în toată Europa, sau, diplomă de absolvire a unui curs de calificare profesională, recunoscută de Ministerul Învățământului și de Ministerul Muncii în domeniile acestea. Nu avem în același timp toate domeniile, pentru că nu sunt atâția doritori, dar în funcție de solicitările pieței, de ceea ce vor oamenii, noi le organizăm, fiindcă fiecare curs trebuie plătit, trebuie acreditat după patru ani, autorizat, reautorizat și atunci, nu putem să avem zece domenii în același timp, să dăm o grămadă de bani. Acum cele mai solicitate cursuri sunt pe domeniile fermier în culturile de câmp, în creșterea animalelor și tractoriști. Acestea au fost ultimele cursuri de formare. Pentru cursurile de informare, lansăm oferta în fiecare an, avem o corespondență cu foarte mulți clienți, se lansează propunerea, de exemplu pe zece teme, după care, oamenii se înscriu. Dacă se înscriu mai mult de zece oameni pe o temă, pe două sau mai multe, le facem. Sau vin oamenii și solicită pe tema legislației, cum ar fi pământurile, probleme legate de APIA, spre exemplu condițiile de acordare a subvențiilor. Organizăm cursul. Aducem experții. Facem toată pregătirea de specialiști, nu cu personalul nostru. Noi nu avem pregătirea necesară să facem cursurile, dar apelăm la cei mai buni fermieri care cresc vaci, flori, cei mai buni apicultori, legumicultori. Ei sunt cei care pot să transmită informația corectă, nu cartea, nu internetul, deși, și acolo sunt informații, dar, mai mult decât un practician care s-a lovit și de colțul grajdului și de distanța dintre două alei și de multe altele, nu poate nimic să spună. Asta ar fi o realizare foarte importantă. Alta este prin faptul că am reușit să dăm la peste 5.500 de oameni credite, dintre care, peste 90 la sută ne-au venit înapoi, deoarece oamenii care lucrează la FAER s-au specializat în așa măsură încât, atunci când merg într-o ogradă, la cineva care solicită un credit, își dau seama dacă e viabil sau nu, merită să-l încurcăm sau nu, pentru că un credit dat unei persoane care nu are o idee clară despre afacere, care nu poate să muncească pe afacere, care nu cheltuiește banii în direcția pentru care au fost acordați, va duce la eșec sigur. Întotdeauna s-a întâmplat așa și așa va rămâne. Dacă a cheltuit banii pentru ceea ce a solicitat, ca urmare a analizei, nu facem analiză sofisticată, o facem sumară, în baza experienței, a bunului simț, și a relației cu vecinătatea. Dacă aflăm că sunt șanse să-și cheltuiască banii la cârciumă, nu-i acordăm creditul. Și toate astea au contribuit la realizările pe care le avem. S-a ajuns la 35 de milioane, la 5.500 de credite, în condițiile în care lucrau sub 5 persoane. Numărul de credite active crește de la an la an. Este o curbă ascendentă. În urmă cu 22-23 de ani dădeam 1-2 credite pe lună și ne bucuram. Nu veneau oamenii la noi fiindcă nu aveau cultura bancară, cultura creditului. Le era frică la români, atunci, să solicite credite. Noi i-am încurajat. Au fost și eșecuri, prin faptul că nu au putut plăti datoria. Au fost și case pierdute, dar puține, în raport cu sumele care au fost acordate. În schimb, avem foarte mulți clienți care au plecat de la noi la bănci. Le-am rămas mici. Noi le putem da 25.000 euro, el avea nevoie de 200.000 euro, de 2 milioane de euro ca să-și dezvolte afacerea. Atunci, a luat 1,2,3 credite de la noi, și-a făcut bazele afacerii și a plecat la bancă. Asta pentru noi este o satisfacție extraordinară. Am crescut ca echipă. E o altă realizare și satisfacție, am crescut numeric și calitativ. Niciunul din angajați nu este finanțist. De fapt, de dată recentă avem o fată finanțistă. Mă refer la oamenii de teren, nu la compartimentul financiar-contabil. Sunt oameni care au învățat pas cu pas și au reușit să-și acopere ceea ce alții n-au reușit, prin formarea
lor profesională.
- Care sunt limitele de acordare a creditelor?
- Mergem pe credite foarte mici, de 300-500 de euro, pentru o dezvoltare. Noi nu acordăm credite pentru nevoi personale. Toate creditele sunt credite pentru investiții. Asta este de subliniat, neapărat. Dacă solicitantul vrea să-și cumpere o vacă pe lângă cele patru pe care le are, spațiul din grajd nu-i permite mai mult, are nevoie de 500 de euro. Noi îi dăm pe o perioadă mai lungă. Așteptăm să ni-i dea înapoi și ne bucură cei care vor să crească cu 20-40 la sută în afacere. Nu suntem fericiți când vine un om care are trei vaci și ne cere bani să mai cumpere zece, să rupă satul, fiindcă va fi cel mai bogat. Acolo nu este în regulă. Un efectiv mic, cu activitate redusă este sustenabilă, cu pregătirea, cunoștințele, forța fizică și mecanică a omului. Creșterea duce la schimbare. Crește forța fizică, cresc activitățile, deja afacerile devin comerciale, se complică lucrurile. Trebuie să plătească impozite, taxe, salarii, intervine dificultatea. Dar avem satisfacția că dintre clienții noștri, foarte mulți s-au dezvoltat și au ajuns de la 3-4 vaci, la un moment dat, la 300-400 de capete. Oameni care au pornit dintr-un garaj și au făcut o fabrică. Oameni care au pornit dintr-o idee mică, de a pune suc în pahare sau în sticluță și acum au linie de îmbuteliere. Multe satisfacții de acest gen avem și ele sunt aici, în jurul nostru, în Suceava, Bistrița, Alba Iulia, unde avem clienți care vin, tot mai mulți, spre noi. Concurența este mare, dar fiecare are locul lui. Creditul maxim pe
care-l acordăm este de 25.000 euro, echivalent în lei. Noi acordăm credite numai în lei. De aceea am afirmat anterior că unii din clienții noștri au devenit prea mari pentru noi. Le-am rămas noi, mici. S-au dus spre bănci pentru că noi nu le putem da credit mai mare. De exemplu, cineva vrea să-și cumpere un tractor performant, are nevoie de, știu eu, 200.000 euro, din care 100.000 cofinanțare, el trebuie să meargă la o bancă. Nu se poate altfel.
- În afară de cele enumerate, în ce domenii mai activați?
- În orice activitate care se încadrează în educație. Am făcut activități de ecologizare cu elevii din școli, cu mulți elevi, cu multe școli, în jur de 30, la care am fost cu echipe de aici. Ei s-au angajat să facă curățenie pe malul pârâului care trece prin mijlocul satului. I-am pregătit cu materialele necesare, ne-am dus, au făcut curățenie și le-am dat 300 de euro ca să-și cumpere cărți, să-și doteze biblioteca. Tot formă de școală e. Am avut un program foarte mare, de vreo 60.000 euro, în timp, în patru ani, cu îmbunătățirea structurii școlare, pentru introducerea apei potabile de la rețea, reparații la clădirea școlii, mobilarea claselor, teren de joacă, de sport pentru copii. Pentru asta am obligat practic autoritățile locale, consiliul local, primăria, să vină cu partea lor de finanțare. Noi am dat 3.000 de euro, dar lămuream conducerea școlii să solicite de la primărie cel puțin aceeași sumă pentru lucrările vizate. A fost un parteneriat public privat, printre primele, în urmă cu 15 ani, fără să facem caz de asta, fără ca să fi apărut legea parteneriatelor. Deci vă spun, cu 60.000 de euro am contribuit noi în condiția în care 200.000 de euro a fost valoarea totală a proiectului respectiv. M-ați întrebat de insatisfacții. Ele ar fi că nu putem să ajutăm mai multă lume. Ceea ce am făcut, am făcut cu drag și cu rezultate. Avem insatisfacția că sunt și clienți care, din diferite cauze, în general pentru că nu respectă partea din contract, la finanțare mă refer în primul rând, nu reușesc să-și plătească datoriile. Atunci apar penalități, executări silite, apar necazurile. Pe unii dintre aceștia îi salvăm pentru că nu le acordăm credite, pe care-i vedem că nu sunt în stare, dar sunt din cei care iau creditul și deviază de la linia normal și nu pot restitui banii, sau, pur și simplu, au fost activități care nu merg. Au încercat o afacere, este totul înfloritor astăzi, peste doi ani se vede că nu mai ai unde să vinzi, nu mai ai ce să faci cu producția. Acolo avem înțelegere. Îi mai păsuim, îi mai ajutăm să gândească altfel, mai apelăm la cei mai tineri din familie dacă e un om mai în vârstă, care nu mai are capacitate de muncă suficientă, se mai îmbolnăvesc oamenii, atunci, hai să vedem, transferăm creditul unuia mai tânăr din familie.
- Printre activitățile dumneavoastră se include și consultanța agricolă?
-Foarte multă. Facem consultanță în construcții, în furajare, în exploatarea fermelor, dar nu în formă directă, să meargă cineva de la noi la fermierul care are nevoie de consultanță, ci prin activitățile noastre de informare, tematice. Cei care sunt interesați, de exemplu, de mulsul mecanic, vor să-și facă instalații de muls, să le cumpere, vor participa la un curs de muls mecanic. E consultanță tematică, clară, ne ocupăm 3-4-5 ore numai pe subiectul acela, dacă este interes. Sau, pe înființarea culturilor furajere, sau creșterea porcilor, oilor, pe orice domeniu care prezintă interes pentru oameni, facem aceste cursuri.
- Dacă un cursant lipsește motivat de la cursuri, pierde tot?
-Sunt reguli. Cursurile de informare sunt libere. Vine la ele cine vrea. Cursurile de formare profesională, legea ne spune, maxim 20 la sută din orele alocate cursului poți să lipsești ca să ți se recunoască participarea. Am avut și situații când n-au putut să vină.
I-am programat pe o zi de duminică. A venit lectorul și a ținut din nou cursul. Sigur că este un cost în plus. Ce au făcut alții în trei ședințe, poate că ei au făcut în una, dar nu au trecut fără să participe la cursuri. Este un fel de pedeapsă, ca la școală, te țin după ore și recuperezi. Ținem foarte mult la minimul acesta de informație pe care o putem da
într-un timp așa de scurt, ca ea să ajungă la oameni. Nu vindem diplome. Dacă vin 30 de cursanți, sau 10, pentru noi este totuna. Ne bucurăm să fie 30, dar dacă sunt doar 10, și ei sunt serioși, vor să folosească informația pe care
le-o dăm, pentru ei facem cursul. Ce mai facem noi acum, în ultimii ani, este că mergem noi în sate. În urmă cu câțiva ani erau mulți în fiecare comună, crescători, agricultori. Veneau la Reghin. Se deplasau aici pentru că noi avem sală, aparatură, tot ce ne trebuie. Acum, dacă sunt 10-15 oameni, este o asociație profesională interesată să discute un subiect, ne anunță, lectorul își ia aparatura, informațiile și merge în localitatea respectivă. Am fost în satele din jurul Reghinului, la Breaza, Teaca, la Bistrița, Sânmihai, Iernut, Pojorâta, Câmpulung, în multe localități unde este cerere. Nu facem nimic pentru că ne-ar forța cineva.
- Vă mulțumesc!
