Recuperatio și... Laudatio

Avem bucuria de a prezenta, și la Târgu-Mureș, o carte frumoasă, scoasă de prof. univ. dr. Ioan Dănilă, redactor al revistei “Ateneu” din Bacău, și profesoara Corina Tîrnăveanu, un minunat dascăl al Papiului de odinioară.

Cartea Știință și destin - Giorge Pascu a apărut la editura “Egal” - Bacău 2015, în seria “Recuperatio”.

În anul în care aniversăm 100 de ani de la Marea Unire, “a-l recupera pe Giorge Pascu, filologul, este o implicită datorie”, afirmă în deschiderea cărții Ioan Dănilă, și, cu atât mai mult, pentru noi mureșenii, iar pentru mine în mod special, care i-am fost elev distinsei doamne profesoare, fiica marelui filolog moldovean.

Lingvist, istoric literar, publicist, traducător, profesor universitar, Doctor în litere și Docent în filologia română (D-tru Vlăduț), Giorge Pascu trăiește între 1 decembrie 1882 și 16 aprilie 1951. Și-a început activitatea în Moldova și a sfârșit la Zlatna transilvană, după transferarea forțată a Universității ieșene și a Institutului de Lingvistică în 1944, din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial.

Despre personalitatea filologului au scris mai mulți istorici și critici literari, dintre care îl amintesc doar pe I.D. Lăudat, fost elev și discipol al maestrului, care ne-a dat o adevărată monografie de peste 100 de pagini despre Giorge Pascu.

Aria cercetărilor și lucrărilor sale este extrem de largă. De la profesor universitar de literatură veche, apoi ca lingvist, s-a ocupat de sufixe, prefixe, mijloace de îmbogățire a vocabularului, etimologie, onomastică, gramatică, toponimie, ca istoric al limbii, lexicolog, lexicograf, dialectolog... Un loc aparte a avut, în preocupările sale, folclorul, lucrarea sa de doctorat fiind deosebit de apreciată de toți cercetătorii.

Giorge Pascu este “produsul” Filologiei dinainte de Primul Război Mondial, mai precis al lui Al. Phillipide, “singurul profesor care a reușit să creeze o școală, creând o legătură de trei generații de intelectuali care au muncit pentru menținerea Iașului ca mare centru de cultură și științific”. “Fiind înzestrat cu o inteligență vie și cu o pasiune deosebită pentru informare, pentru știință, el și-a luat titlurile științifice surprinzător de repede, doctoratul la doi ani după licență și docența peste patru ani”, conchide I.D. Lăudat.

Fiica, Corina Tîrnăveanu (n. 21 octombrie 1928 - Iași) a reconstituit în linii mari traiectul profesional al părinților. După școlile moldovene, în 1947 (tatăl fiind de câțiva ani la Zlatna), se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj-Napoca (azi parte din Universitatea “Babeș-Bolyai”), iar după absolvire predă la Gheorgheni, apoi, din 1954, la Liceul de băieți nr. 1 din Târgu-Mureș, azi Colegiul Național “Al. Papiu-Ilarian”. În același an ni s-au intersectat drumurile, până la pensionarea sa, în 1986. A fost tot timpul un strălucit profesor, apreciată de elevi, colegi și foruri tutelare.

M-am bucurat enorm când, în urmă cu vreo săptămână, am primit un colet în care era cartea cu o superbă dedicație: “Domnului profesor Petre Curticăpean, poet de talent și slujitor exemplar al limbii române, gândul bun al lui Ioan Dănilă”.

...Motiv pentru care am ținut neapărat să le mulțumesc și pe această cale dragilor mei autori: prof. univ. dr. Ioan Dănilă și ilustrei mele profesoare și îndrumar în carieră, doamnei profesoare Corina Tîrnăveanu.

Lasă un comentariu