Azi 5 octombrie, Ziua Mondială a Educației

Distribuie pe:

În peste 200 de țări este sărbătorită, azi, Ziua Mondială a Educației (World Teachers' Day/ Journée Mondiale des Enseignants), inaugurată de UNESCO, la 5 octombrie 1994, pentru a marca semnarea principalelor documente privind cadrele didactice la nivel internațional: “Recomandarea UNESCO / OIM (Organizația Internațională a Muncii) privind statutul profesorilor” (1966), respectiv “Recomandarea privind învățământul superior” (1997).

“Anul acesta, profităm de această zi pentru a reaminti comunității globale că Dreptul la educație înseamnă dreptul la un dascăl calificat. Am ales această temă pentru a marca și aniversarea a 70 de ani de la adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului (1948), în cuprinsul căreia educația este recunoscută ca un drept fundamental, care nu poate fi asigurat fără profesori calificați”, se arată într-un comunicat al UNESCO.

“Una dintre principalele provocări la nivel mondial este persistența deficitului de cadre didactice. Se estimează că, în lume, 264 milioane de copii și tineri nu au acces la educație și, potrivit Institutului de Statistică al UNESCO, se impune recrutarea a cel puțin 69 de milioane de cadre didactice pentru a atinge obiectivul privind educația primară și secundară, stabilit pentru 2030. Acest deficit de profesori este mai pronunțat în rândul populațiilor vulnerabile - fete, copii cu dizabilități, copii refugiați și migranți și copii săraci care locuiesc în zone rurale sau îndepărtate. Asigurarea de profesori instruiți și calificați este fundamentală pentru a vorbi de un real drept la educație”, mai atenționează UNESCO, atrăgând atenția asupra condițiilor grele de muncă în care dascălii își desfășoară activitatea, dar și asupra salariilor modeste ale acestora raportate la importanța socială și la răspunderile pe care și le asumă în procesul de formare a generațiilor de mâine, într-o zi de “azi” tot mai copleșită de convulsii și crize de tot felul.

Potrivit rapoartelor Organizației Salvați Copiii, dar și statisticilor europene, în România, rata abandonului școlar este în creștere, sărăcia fiind unul din motivele principale pentru care copiii renunță la studii și pentru care părinții îi retrag de la școală, iar resursele alocate pentru sănătate, educație și protecție socială continuă să lase de dorit.

“Asupra educației ca întreg, se reflectează, în ultima vreme, tot mai puțin. Fiecare știe cât de subfinanțat este sistemul de învățământ (...) Rezultă, cel mai adesea, o ignoranță remarcabilă în ce privește valoarea educației, ignoranță manifestată politic, social și personal (...) În ultima vreme am observat că se dorește o societate mai neștiutoare... De asemenea, deocamdată, la nivel înalt, școala riscă să fie percepută ca o simplă instituție negeneratoare de profit, care consumă, în schimb, multe resurse. Ca să schimbi mentalitatea unui popor care nu mai crede în nimic, nu mai pune bază pe valorile morale, ar trebui, în primul rând, să învățăm copiii încă din grădiniță, respectul de sine. În momentul în care învață să se respecte pe el însuși, fiecare individ învață să aprecieze adevăratele valori morale care ar trebui să ne caracterizeze ca stat, ca națiune: adevărul, dreptatea și, nu în ultimul rând integritatea”, afirma președintele Asociației Generației de Azi, Cristian Tănase, conchizând: “Se spune că în Japonia, singurii care nu se înclină în fața împăratului sunt profesorii. Motivul: nu pot exista împărați fără profesori... Într-un context istoric marcat de multe confuzii, societatea se află în pericolul de a nu înțelege efectele pe termen lung ale educației”...

... Bine, adevăru-i că, până în Japonia e cale lungă... (surse - ljc.ro, unesco.org)

 

Lasă un comentariu