Mărturisea sincer și încântător de cântător auzului nostru, cu inegalabila ei naturalețe în glas și frumusețe în chip, mult regretata fată mândră și plăcută, cu ochii ei mici, negri și strălucitori. În vreme ce, alăturat părului ei cârlionțat se alinase, pe obrazu-i drept, o aluniță-bobiță și întrebătoare: “Să fie oare cu adevărat că purtătoarea mea s-a băgat slugă la viață, ori numai glumește glumind și zâmbește zâmbind?!”.
Așa a fost și tot așa va rămâne, în amintirile noastre cele mai dragi, regretata Ramona Fabian, născută în data de 2 iunie 1979, școlită în Târgu-Mureș și copilărită în casa grijuliilor săi părinți din Sâncraiu de Mureș. Ei trăgându-se din comuna Bandu de Câmpie, cu ale sale 11 sate și cătune, locurile natale și ale interpreților de muzică populară Gheorghe Palcu și Dumitru Fabian, precum și a cantautorului Mircea Rusu. Ramona, însă, era o prea-frumoasă și talentată fată, aleasă de bunul Dumnezeu, ca prin cerniții și jertfelnicii săi părinți să fie plăcută celor care o ascultă cântând și o privesc mergând, zâmbind și jucând. Din păcate, însă, trecută la cele veșnice și iertătoare în tragica zi de 5 octombrie a anului 2013. Accidentul rutier înspăimântător de brutal curmându-i mult prea de timpuriu neodihna vieții. Tragedie petrecută în apropiere de satul Mihai Viteazul, de pe raza Saschizului sighișorean și mureșean. Iar noi nu întâmplător ne aducem și readucem aminte de Ramona tocmai într-o astfel de zi, precum cea de acum, de vineri, 5 octombrie, a anului 2018! Deoarece era acea zi când, cu cinci ani în urmă, o mult prea tristă întâmplare a făcut să ne trezim, ca din senin, că am rămas doar în tovărășia amintirii chipului ei frumos și glasului său neasemuit de dulce și de ardelenesc, de transilvan și de mureșean. Și ce tare rău îi va părea Ramonei că sâmbătă, 1 Decembrie, nu va putea fi, la Alba Iulia, alături de noi toți, la Sfânta și Creștineasca Sărbătoare a Centenarului Unirii Transilvaniei cu România! Însă, rămânem cu nădejdea că Îngerul ei păzitor, cu a lui trâmbiță sunătoare, îi veghează somnul liniștit în Înaltul Senin al Cerului Românesc. Iar ca drept răsplată a grijei pe care i-o poartă, clipă de clipă și ceas de ceas, mereu o roagă să-i recite frumoasele ei versuri, puse pe portativul orchestral al cântărilor încântătoare de dor și jele!
Așadar, dragă fată dragă, este pentru a cincea oară când al tău odihnitor mormânt va fi înmiresmat cu tomnaticile și brumăriile Crizanteme ale grădinilor floricole de pe Mureș și Târnave!
În vreme ce, în stângăcia scrisului său, anonimul gazetar al amintirilor tale îți șoptește somn ușor și noapte bună!
