Programul inițial, modest, schițat de Thomas Masaryk, I. Paderewsky, de dr. N. Lupu și de mine, cuprindea următoarele puncte cu privire la activitatea organizației: 1) Să informeze publicul american și străin despre viața și aspirațiile de dezrobire ale grupărilor etnice respective; 2) Să pună la dispoziția guvernului american, înainte de toate a Comitetului de studii, materialul documentar, științific necesar pentru obținerea acestor aspirații; 3) Să stabilească în formularea revendicărilor teritoriale calea și forma potrivită spiritului de înțelegere și colaborare de care trebuia să fim animați cu toții; 4) Să cristalizeze, în lumina evenimentelor și concepțiilor noi, anumite principii de etică internațională, a căror urmare ar putea asigura, după încheierea păcii și stabilirea fruntariilor, o bună vecinătate și o amicală și fertilă colaborare a popoarelor noastre.
După mai multe întrevederi cu conducătorii comitetelor naționale ale acestor popoare - dintre care cei mai mulți reprezentau asociații cu ramificații și în Paris și Londra -, în ziua de 3 octombrie 1918, într-o ședință ținută la Washington, la care participă și câțiva delegați ai Departamentului de stat și ai Comisiunii de studii a președintelui, întemeiarăm această organizație, pe care o numirăm Uniunea Democratică Medio-Europeană și a cărei structură o completarăm apoi în ședințele următoare. Erau reprezentate în Uniune următoarele comitete de acțiune națională: 1) Consiliul Național Cehoslovac, prin Th. G. Masaryk; 2) Consiliul Național Polon, prin Ignace J. Paderewsky și T. M. Helinski; 3) Consiliul Național Iugoslav, prin Hinko Hinkovitch și B. Vosnjan; 4) Liga Națională Română din America și Comitetul național al românilor transilvăneni și bucovineni din Paris, prin autorul acestor rânduri și prin dl. dr. N. Lupu; 5) Liga Constituțională Finlandeză din Helsinki, prin deputatul J. Valkaápas; 6) Consiliul Național Lituan din America și Lituania, prin dl. J. Szlupas și Th. Naais Narusepricius; 7) Federația Ucrainană din Statele Unite, prin dl. Miroslav Sitchinsky; 8) Consiliul Național al Rutenilor din Ungaria, prin dl. Gr. Zsatkovitch; 9) Asociațiunea Grecilor Iredenți din Grecia, prin deputatul Lesbos Christos Vasilakaki; 10) Asociațiunea Națională Albaneză, prin d. Christu Dako; 11) Asociațiunea Italienilor Iredenți, prin dl. Carlo Tomazilli și Giovanni Amalgia. Deși nu făceau parte din această zonă, însă aveau aceleași idealuri de eliberare, au fost admiși ca membri și Asociația Armeană din America și Franța, reprezentată prin G. Pazdermdjian și Asociațiunea Zionistă din Palestina, reprezentată prin scriitorul I. Ben Avi.
Nu participau la această Uniune ungurii și bulgarii, deoarece ei nu luaseră armele pentru apărarea libertății.
Președintele a fost ales dl. Th. Masaryk; ulterior constituirii, ivindu-se necesitatea unor vicepreședinți, au fost aleși: prim vicepreședinte - subsemnatul, iar al doilea vicepreședinte dl. Gr. Zstkovitch. Director al afacerilor Uniunii a fost ales, la sugestia guvernului [american] chiar dl. Herbert Ad. Miller, profesor de sociologie la Oberlin College, apoi la Universitatea din Cincinnati, un devotat amic al popoarelor asuprite.
O privire asupra comitetelor și reprezentanților lor în Uniune arată clar că aceasta înfățișa destul de fidel opțiunea publică și aspirațiile popoarelor menționate. Știm cu toții rolul pe care l-au avut în istoria patriei lor Th. Masaryk și I. J. Paderewsky. Cu privire la ceilalți amintesc că Hinko Hinkovitch, după constituirea statului iugoslav, s-a retras din viața politică, apreciat până la moarte de regele Alexandru, cu care, de altfel, nu era de acord; dl. S. Vosnjak a fost timp îndelungat ministru al Iugoslaviei la Praga; dl. Szlupas a fost în mai multe rânduri membru al guvernelor lituane, dl. Christos Vasilakaki a fost deputat venizelist în Parlamentul grec și a căutat, venind chiar la București, să aplaneze divergențele de vederi dintre Venizelos și regele George; dl. Christu Dako - crescut în România - a devenit unul dintre conducătorii învățământului din Albania; dl. dr. N. Lupu este destul de cunoscut ca să mai fie nevoie să anunțăm aici rolul său pentru democratizarea țării.
(Va urma)
