În holul Bibliotecii municipale “George Sbârcea” din Toplița, poate fi văzută o expoziție tematică (itinerantă, probabil) având ca generic “Prin puține cuvinte CĂRȚI POȘTALE DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL”. Expoziția este organizată de Universitatea “Babeș-Bolyai” - Direcția Patrimoniului Cultural Universitar, Arhivele Naționale - Serviciul județului Bistrița-Năsăud și Inspectoratul Școlar al județului Harghita.
Este o expoziție tematică interesantă și bogat ilustrată, cuprinzând opt “capitole” (panouri), după cum urmează: I. Propaganda de război, II și III: Pe câmpul de bătălie, IV. Împărați, regi și conducători militari, V. Cărți poștale cu desene și caricaturi, VI. Portrete de militari, VII. Viața pe front, VIII. Spitale militare.
Sunt documente importante, care prezintă publicului imagini și înscrisuri despre prima mare conflagrație europeană, așa cum s-au păstrat ele în cărțile poștale ale timpului, respectiv din cel de al doilea deceniu al veacului trecut. O nedumerire pe care vizitatorii și-o exprimă este cea legată de perioada concretă la care expoziția se referă. Fiindcă toate imaginile și înscrisurile sunt legate numai de primii doi ani ai războiului: 1914-1915. “Unde e România și participarea Armatei române la acest război”?, se întreabă unii, nelămuriți. De abia când cineva le atrage atenția că România a intrat în război abia în 1916 se lămuresc. Dar nici atunci pe deplin. Și nu se lasă. “Așa o fi, însă Primul Război Mondial pentru noi, românii, a fost și Războiul de Întregire a Neamului. Pe noi acesta ne interesează cel mai mult. Mai ales acum, când ne aflăm în anul Centenarului Marii Uniri”, motivează ei.
Și probabil au dreptate. Chiar nu poți să nu te întrebi: care este scopul pe care l-au urmărit organizatorii cu această expoziție? Să fie oare vorba de o manifestare dedicată Centenarului? Nu cred. Dar dacă da? Atunci, pe bună dreptate e nevoie de niște explicații. De ce lipsește România? De ce lipsește participarea Armatei române la acest război? S-ar putea însă întâmpla să urmeze un fel de “parte a doua” la ceea ce s-a prezentat prin aceste opt panouri, care să cuprindă ceea ce ar dori lumea să vadă în acest An Centenar.
Oare să nu fie în arhivele transilvănene - indiferent de unde: din Cluj Napoca, din Bistrița, din Târgu-Mureș, din Arad, din Sibiu etc. - imagini și documente privitoare la contribuția Armatei române la eliberarea Ardealului de sub stăpânirea austro-ungară și unirea sa cu România? Nu cumva cu aceste documente ar trebui organizată o expoziție documentară și tematică în acest an, 2018, al Centenarului Marii Uniri? Fiindcă refuz să cred că instituțiile organizatoare ale expoziției la care fac referire ar fi angrenate, cu sau fără voia lor, la ceea ce se vehiculează de unii, tot mai mult și tot mai obraznic, privitor la ceea ce se numește “transilvanism”. Din el s-a născut și noul “cântec patriotic” “Treceți, batalioane române, Carpații, înapoi”! După cum tot din el se inspiră “zicerile” lui Sabin Gherman la un anumit post de televiziune, spunându-ne mereu că “m-am săturat de România”!
