România – 100 În America pentru Unirea Transilvaniei cu România (LXXVI) Un episod de acum 25 ani

În cursul istoriei noastre, noi am fost supuși de națiuni agresive și egoiste și de dinastii autocrate, am devenit victimele lor și am fost ținuți în sclavie prin forța armelor. Am suferit distrugerea orașelor, violarea căminurilor și țărilor noastre și ne-am menținut idealurile numai prin neînfrânta rezistență, în ciuda lăcomiei asupritorilor. Ni s-a refuzat dreptul de a fi reprezentați și de a fi judecați cu dreptate, ni s-a refuzat dreptul la cuvântul liber și dreptul de a ne aduna în libertate și de a cere îndreptarea gravaminelor noastre, ni s-a refuzat contactul liber și amical cu statele noastre surori, iar oamenii noștri au fost obligați să meargă la război împotriva fraților lor și contra amicilor lor.

Semnatarii acestei declarații și reprezentanții altor popoare independente, care vor semna ulterior, promit solemn prin aceasta, în numele națiunilor lor respective, spre a face ca aceste nedreptăți să fie înlăturate, ca suferințele acestui război mondial să nu fi fost îndurate în zadar și că principiile aici înfățișate să fie încorporate în legile organice ale oricărei guvernări pe care și-o vor da în viitor națiunile noastre”.

Este evident că această declarație are un pronunțat caracter wilsonian, ea izvora din atmosfera generală creată de desfășurarea războiului și din dorința sinceră de a crea o lume mai bună. Textul a fost redactat de o comisiune compusă din profesorul Masaryk, profesorul Miller și autorul acestor rânduri. Un exemplar a fost prezentat și președintelui Wilson.

Ceea ce ne preocupa era asigurarea libertății fiecăreia dintre aceste națiuni, a păcii interne și externe și a colaborării cu vecinii, mari sau mici, pe baza respectării reciproce a vieții și integrității naționale. Ideea, mult vânturată, după Conferința de pace, că statele constituite de aceste națiuni - Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Iugoslavia, Grecia - urmează să devină un “cordon sanitar” contra Rusiei Sovietice sau un mur (zid) separator între Germania și Rusia, a fost departe de intențiile noastre. Aceasta a fost o idee a marilor puteri, noi nu ne-am însușit-o niciodată. A face parte dintr-un “cordon sanitar” contra unui stat, însemnează a lua atitudine ostilă contra lui. Noi n-am vrut dușmănii nici la fruntariile de est, nici la cele din vest, ci pace, înțelegere și colaborare. De aceea n-am admis ca pe teritoriile noastre să se organizeze acțiuni contra regimului sovietic, deși acesta nu arăta aceeași loialitate față de noi.

Nu ne-am ascuns însă convingerea că dacă agresiunile între noi cei mici nu mai sunt posibile, pentru împiedicarea eventualelor agresiuni contra noastră, din partea celor mari, va fi necesară organizațiunea suprastatală a unei Societăți a Națiunilor.

Au trecut 25 de ani de atunci.

O parte din semnatarii de la Philadephia - între ei, cel mai de frunte, Masaryk, - nu mai sunt între cei vii. Națiunile mici și mijlocii din zona de la Baltică la Egee, constituite în state independente, au urmat - fie că aveau, fie că n-aveau cunoștință de declarația noastră - principiile adoptate atunci de noi. Și cine ar putea contesta marile progrese pe care le-au făcut de la 1919 la 1938 statele baltice sau Polonia și Cehoslovacia sau statele balcanice? Războiul actual le-a găsit în plină ascensiune economică și culturală. Destinul lor își cerea compensația pentru sclavia din trecut.

Noi, cei de acum, un pătrar de secol, avem conștiința de a fi contribuit substanțial la crearea condițiilor etice care au făcut posibil acest progres general de două decade.

Și ne întrebăm cu amară revoltă în suflet: de ce a trebuit ca iarăși ambițiile altora să întrerupă acest progres?

Căci vina nu este a noastră.

(Sfârșit)

Lasă un comentariu