HAMIȘA - ASAR BISUAT (VI)
A cincisprezecea zi a lunii Svat se mai numește „Anul nou al pomilor".
Această zi este privită ca una în care natura se reînnoiește și, odată cu mugurii ce vor apărea și se vor deschide pentru a deveni flori, tot așa și Binele va învinge Răul, iar Lumina va împrăștia întunericul din viețile noastre și Dumnezeu ne va dărui încă un an plin de bogății.
Învățații din Iudeea antică au formulat, printr-un decret din Nalaha (legislația iudaică), interdicția ca în această zi pomii să fie dezrădăcinați, plantarea de puieți putând fi considerată obligație pentru toți.
Pentru evreii din diasporă, care nu întotdeauna au posibilitatea de a conserva acest obicei de a planta pomi, respectă tradiția prin gestul de a consuma fructe din Israel.
PURIM
Originea sărbătorii de Purim se regăsește în Cartea Megillat, unde se povestește cum Estera a salvat poporul evreu de la exterminare.
Etimologic „purim" derivă de la cuvântul „pur" - „sorți", din vechea persană. Cartea Megillat ne relatează că, după un ospăț de 128 de zile, la curtea regelui Persiei, Ahașveros, acesta îi porunci nevestei sale să se înfățișeze înaintea dregătorilor într-o ținută indecentă, pentru a-i distra. Aceasta refuză și este înlăturată de la curte, iar în locul ei este aleasă Estera, nepoata unui evreu Mordehai, care la sfatul unchiului său își tăinuiește, la început, originea iudaică.
Haman, ministrul regelui, dorea să-l înlăture de la curte pe Mordehai și astfel hotărî să-l convingă pe rege că poporul evreu are „legiuiri deosebite" și, ca atare, trebuie nimicit. Argumentele sale erau destul de șubrede, dar când mai adăugă un dar de 10.000 de ducați, regele acceptă propunerea.
În ziua de 13 Adar, care este acum ajunul sărbătorii de purim, a fost stabilită o zi de post denumită Tanait Ester, în amintirea zilelor de post pe care regina Estera și le-a impus sieși și evreilor din Susa, înainte de a interveni pe lângă rege pentru a-i salva poporul.
În cele din urmă, întreg complotul urzit de Haman s-a întors împotriva lui, acesta sfârșind pe spânzurătoarea pe care o ridicase pentru Mordehai.
În ajunul sărbătorii, în Sinagogă se citește, de două ori, din Cartea Megillat.
De asemenea, conform unei vechi tradiții, există obiceiul ca, ori de câte ori lectura ajunge la numele de Haman, credincioșii să înceapă să facă gălăgie, folosind niște pietre rotunde sau niște lopeți din lemn. O altă caracteristică a sărbătorii de purim este aceea de a împărți daruri. Se împart, în special, bani celor nevoiași, iar prietenii își fac cadouri, între ei, în special cele alcătuite din dulciuri, prăjituri cu miere, hamentașen (prăjitură cu mac sau prune), fructe etc. În general, domnește peste tot o atmosferă de veselie și prietenie, din care nu lipsesc și farsele.
În seara zilei de 14 Adar se organizează o masă festivă - Seudat Purim, iar în unele comunități chiar baluri mascate.
Purimul e sărbătoarea victoriei celor asupriți asupra asupritorilor, este victoria justiției divine.
(Va urma)
