Într-un orășel italian, în urmă cu câteva sute de ani, un proprietar al unei mici afaceri a luat împrumut o sumă mare de bani de la un individ dubios, destul de bătrân și deloc atrăgător, care, însă, o plăcea pe fiica sa. Bătrânul i-a propus micului afacerist un târg care ar fi putut să îl scape complet de datorie. Prinsoarea lui presupunea ca datoria să fie complet ștearsă dacă fiica afaceristului se va căsători cu el. Individul care îi oferise o sumă mare de bani avea deja planul făcut: urma să pună într-o pungă două pietricele, una albă și alta neagră. Fiica afaceristului trebuia apoi să bage mâna în pungă și să scoată o piatră. Dacă o scotea pe cea neagră, datoria era ștearsă, dar individul bătrân și dubios avea să se căsătorească cu ea. Dacă scotea pietricica albă, datoria era de asemenea ștearsă, dar fata nu ar fi fost nevoită să se căsătorească cu el. În timp ce stătea pe o potecă plină cu pietricele în grădina părintelui fetei, bătrânul s-a aplecat și a luat de pe jos două. În acel moment, fata îl urmărea atentă și a observat că acesta a ales de jos două pietricele negre pe care le-a băgat în pungă. Apoi, individul îi cere fetei să aleagă din pungă o piatră. Fata ar fi avut acum trei opțiuni: să refuze să aleagă o piatră din pungă, știind că este neagră și să se sacrifice căsătorindu-se cu el pentru a-și scapă tatăl de datorie. Fata a scos o pietricică din pungă și înainte să se uite la ea a scăpat-o accidental pe jos, în mijlocul potecii pline de alte pietre. Atunci îi spune celui care își dorea să o ia de soție: “Câtă stângăcie din partea mea! Dar nu contează, dacă te uiți la piatra care a rămas în pungă ai să îți dai seama ce culoare avea cea pe care am scăpat-o!”. Pietricica rămasă în pungă era, evident, neagră și în felul acesta fata și-a scăpat tatăl de datorie, fără să mai fie nevoită să se căsătorească.
