Ești doar un spectator

Privind de pe margine, drama sau eșecul unei persoane, este foarte ușor să îți dai cu părerea. Începi să judeci alegerile celuilalt, convins că tu ai fi ales altfel - mult mai bine, desigur -, că nu ai fi greșit, că ai fi acționat mai eficient, că nu ai fi irosit șanse. Pentru că de pe margine totul pare simplu...

E la fel ca atunci când privești un sportiv. Ai impresia că ai alerga mai repede decât el, că ai face o performanță mai bună. Sau ca atunci când privești un dansator. Ți se pare atât de simplu să dansezi așa ca el, să plutești... Asta pentru că nu ești în locul lui, pentru că de pe margine nu poți să empatizezi real cu el. Nu simți ce simte el, nu faci efortul pe care îl face el. Nu-i simți emoțiile, nici durerile, nici temerile... Nu simți durerea învingerii, a eșecului, urmate de privirile dezaprobatoare ale celor care aveau așteptări de la el și pe care i-a dezamăgit... La fel este și cu poveștile de viață. Văzând drama cuiva, eșecul sau neputința sa, îți spui că în locul acelei persoane tu ai fi făcut altfel... Dar tu nu ești în locul acelei persoane. Ești doar un spectator care privește totul de pe margine și care nu simte nimic. Un spectator care se amăgește cu iluzia că e mai puternic, mai bun, că ar face totul mai bine, că nu ar greși, că nu ar eșua... Ești doar un spectator, adică prin definiție o persoană neimplicată emoțional și, ca atare, incapabil să simtă și să înțeleagă... Dar asta se întâmplă până într-o zi, când vei trece de partea celui privit de pe margine - actorul - și vei avea propriii spectatori care să te judece și care să nu te înțeleagă, convinși că, dacă ar fi în locul tău, ar face lucrurile mai bine... Până atunci, bucură-te de spectacol, comentând și judecând dramele, rătăcirile și slăbiciunile celorlalți, căci în curând vei fi și tu în vizorul celor cu care cânți în cor acum.

Sursa: “Insomnii”

Lasă un comentariu