Asociația Apicultorilor Filiala Mureș (ACA- Filiala Mureș) a organizat în după-amiaza zilei de joi, 18 octombrie, o conferință pe tema pregătirii albinelor pentru iernat. Invitat pentru a conferi apicultorilor mureșeni a fost prof. univ. dr. Ion Popescu din București. Domnia sa, pe lângă funcțiile didactice și administrative pe care le-a avut și le mai are, deține 600 de stupi. Dacă ar fi să facem un clasament al stuparilor din România, s-ar poziționa pe primul loc. Evenimentul s-a desfășurat la Colegiul Agricol “Traian Săvulescu” din Târgu-Mureș. Câteva date despre ACA Filiala Mureș ne-a dat președintele asociației, ing. Vasile Bota: “Asociația Apicultorilor din România a împlinit anul acesta 60 de ani. Iar Filiala ACA Mureș s-a înființat înainte cu un an. Noi am sărbătorit anul trecut aniversarea împlinirii a 60 de ani de la înființare. ACA România are în subordine Institutul de Cercetări pentru Apicultură, la Băneasa-București, Combinatul Apicol și Sectorul economic, cu magazinele “Apicola” din toate județele țării. În județul Mureș, există la ora actuală 1.200 de apicultori, cu 70.000 de familii de albine, din care, înregistrați la Filiala Mureș ACA, 30.000 de familii de albine și 600 de stupari. Pe lângă Filiala ACA Mureș mai sunt în județ încă 5 asociații, mai mici, de apicultori. Nu știm câți sunt înregimentați acolo. Noi suntem cea mai puternică asociație profesională din județ, cu 600 de membri. Mai sunt asociații în localitățile Trei Sate, Târgu-Mureș și altele. Noi avem filiale la Târnăveni, Târgu-Mureș, Reghin, Sighișoara, Bahnea, Luduș. Președintele pe țară a ACA România este ing. Ioan Fetea. Asociația din județul Mureș este condusă de președinte - ing. Vasile Bota. La sectorul economic, director executiv este ing. Cristina Cojocaru. La noi se asigură pentru apicultori consultanță, se organizează cursuri de masă de apicultură. Debutul cursurilor s-a petrecut în ziua de joi a săptămânii trecute. În fiecare zi de joi, în lunile de iarnă, se va desfășura învățământ apicol, pe diferite teme. În afară de acestea, avem învățământul pentru calificarea în meseria de apicultor. Aici, la Târgu-Mureș, avem magazinul “Apicola”, dar și la Luduș, Târnăveni, Reghin și Sighișoara, prin care se asigură toate input-urile necesare pentru practicarea apiculturii. Din păcate, apicultura, în linii generale, se află în declin. Asta se datorează utilizării erbicidelor. Nu sunt toți specialiști, cei care erbicidează, folosesc doze mai mari, în plus, tot așa se petrece și în cazul utilizării insecticidelor. Mai sunt în plus față de aceste cauze antenele de televiziune și telefonie mobilă, care, prin undele electromagnetice propagate, distrug albinele. Dar pe lângă toate astea este vorba și de lipsa polenului. Sunt mai multe cauze care duc la dispariția familiilor de albine. Acest declin apicol este un pericol. Dincolo de produsele pe care le obținem prin stupine în activitatea apicolă, miere, polen, propolis, albina este importantă și pentru biodiversitate și pentru faptul că prin polenizare asigură un spor de 40 la sută în pomicultură și legumicultură. Fără albine, nu există viață. În lanțul trofic, albina are un rol foarte important.”
În deschiderea lucrărilor conferinței, președintele ACA Filiala Mureș i-a mulțumit distinsului profesor universitar pentru faptul că a onorat invitația apicultorilor mureșeni.
Dr. ing. Ion Popescu: “Am venit cu plăcere aici. Sosirea mea la Târgu-Mureș este la invitația conducerii Filialei ACA Mureș, dar și din respectul pe care vi-l port dumneavoastră, apicultorilor mureșeni, fiindcă sunteți mulți, iubitori de albine și buni profesioniști. Vă mulțumesc pentru invitație. Ne-am propus să dezbatem astăzi, dacă dumneavoastră credeți că va fi bine, cu ceea ce ne-am pus noi de acord, eu și cu cei care vă reprezintă pe dumneavoastră, conducerea filialei, «Creșterea albinelor de iernat și organizarea unei bune iernări» și «Dezvoltarea intensivă de primăvară». De ce am stabilit aceste teme? Fiindcă în ultimii zece ani s-au produs schimbări, majore, putem spune acum, în ceea ce privește practicarea apiculturii. Adică, s-a schimbat și se schimbă în continuare clima, deci, vedeți dumneavoastră verilor sunt secetoase, de la un an la altul, cu temperaturi excesive, se continuă cu toamne târzii, de multe ori, primăverile sunt timpurii și, din mai multe cauze pe care le vom preciza, nu putem să dezvoltăm familiile de albine de timpuriu, astfel încât să valorificăm eficient culesul de nectar la rapiță, pomi fructiferi, și chiar la salcâm. Sigur că, seceta asta de care v-am spus, din a doua parte a verii, determină ca familiile de albine să nu aibă de unde să-și asigure culesul de întreținere și rezerva de hrană pentru iernare, și, mai ales, polenul, din care să-și formeze «corpul gras». Sigur că specialiștii, mai puțin în limbaj apicol comun, îi spun aminoacizi, sau proteină brută, dar este același lucru. Este vorba de «corpul gras» despre care știm noi, apicultorii. Să știți că nu numai la noi în țară, ci aproape în toate țările industrializate unde se practică o agricultură intensivă, cum se practică și la noi, și asta este o cauză care a îngreunat practicarea apiculturii și eficiența ei, și peri-clitează chiar viața albinelor. Terenurile s-au comasat, s-au transformat în ferme de sute sau chiar mii de hectare. Prin agricultură intensivă înțelegem mecanizare la maximum. Sigur că este necesară, fiindcă nu este forță de muncă suficientă pentru agricultură. La asta se adaugă chimizarea excesivă, pentru combaterea ierburilor prin erbicide, insecticidele pentru combaterea dăunătorilor. Dar nu se utilizează orice insecticide, ci din cele cu acțiune sistemică, care circulă prin seva plantei, chiar și prin nectar și care durează cât timp are planta perioada de vegetație, adică, de la semănat, până la recoltat. Pentru perioada de secetă vom vorbi despre tehnologii îmbunătățite de creștere a albinelor. Noi mergem cu stupii la floarea-soarelui, dar în apropierea lanurilor de floarea-soarelui există și lanuri de porumb. Porumbul se seamănă și înflorește mai târziu decât floarea-soarelui. Ați văzut dumneavoastră că dimineața, Apare «transpirația» plantelor - apa de sudație, de pe frunzele plantelor. Apa aceea de sudație conține insecticide, din cele descrise anterior, care circulă sistemic prin seva plantelor și durează pe toată perioada de vegetație. Albinele iau acea apă otrăvită, o duc în stupid și de aici în continuare se produc depopulări, sau scurtarea longevității albinelor de vară și chiar la cele de iernare. Mai e încă ceva. Erbicidele au distrus aproape în totalitate flora spontană care asigura polenul plantelor. Polenul e de calitate bună când provine dintr-o biodiversitate, din multe plante, pentru că, fiecare plantă își ar rolul ei în ceea ce privește polenul. Nu toate polenurile au aceeași cantitate de proteină brută și aminoacizi, mai ales aminoacizii esențiali pe care nu-i pot secreta albinele și-i preia de la plante. Deci, albinele intră la iernat, de multe ori fără să aibă proteina necesară în organism.
S-au făcut analize de laborator în străinătate, foarte multe în Canada, unde au dispărut multe familii de albine, s-au făcut și la noi în țară. Proteina asta brută ar trebui să fie în corpul albinelor, prin luna octombrie, între 60-75 la sută. Să știți că la noi s-au făcut analize 3 ani la rând, iar rezultatul este că proteina brută la albine nu depășește 40 la sută, se situează între 30-40 la sută. La familiile de albine la care nu se fac tratamente pentru combaterea variozei la timp, proteina brută din organismul lor se situează între 20-25 la sută. Acestea se depopulează în toamnă și mor înainte de a-și crește generațiile de înlocuire de primăvară. Noi trebuie să intervenim, să le hrănim cu polen. Dumneavoastră mai recoltați și polen, separat. Ar fi bine să aveți măcar 1,5 kg pentru fiecare familie de albine. Un kilogram să-l dați în toamnă, când creșteți albinele de iernare, cei care nu vă puteți duce cu familiile de albine prin zăvoaiele sau luncile unde mai este umezeală și puțin polen. Puțini dintre dumneavoastră mergeți în Deltă, acolo mai este polen, fiindcă este foarte greu și costisitor să plecați de acasă la această distanță, carburanții sunt foarte scumpi și atunci, să aveți un kilogram de polen pe care să-l dați în lunile august-septembrie, când completați rezerva de hrană, și o jumătate de kilogram să-l dați între 15 februarie, după zborul general de curățire, până la 15 martie. După aceea apare polenul în natură... Deci, polenul acesta pe care-l dăm primăvara, v-am spus, pe timp de 30 de zile, sporește puietul cu 15 la sută. S-a administrat, repetat, la stupinele de la Institut, dar și la mine acasă am făcut acest experiment, să știți, dacă dăm o turtă din zahăr și miere de un kilogram, la 15 februarie, acesta fiind martor, la alt număr de stupine, tot câte o turtă de un kilogram la fiecare familie, din care 50 la sută să fie polen, adică o jumătate de kilogram polen și o jumătate de kilogram miere, un sirop de zahăr. Domnilor, unde dăm numai turta, fără polen, avem în jur de 700-800 de albine; unde dăm polen și zahăr, avem peste 8.600. Deci, creștere numeric de 15 ori. Așa încât, vă rog să vă rezervați polen pentru că intră familiile la iernare înfometate de polen și nu puteți să le dezvoltați primăvara. Sigur că va trebui, și o să discutăm ce să facem ca să avem populație numeroasă când punem stupii la iernat...”
Pentru ziarul “Cuvântul liber”, ing. dr. Ion Popescu a declarant următoarele: “Sunt prezent la Târgu-Mureș, la solicitarea Filialei ACA Mureș, cu o conferință privind creșterea albinelor de iernare, organizarea unei bune iernări a unei familii de albine și dezvoltarea de primăvară a familiilor de albine, întrucât, în ultimii zece ani s-au produs schimbări semnificative în ceea ce privește practicarea apiculturii. Schimbările se datorează, știu eu, schimbărilor climei. Primăverile sunt timpurii. Cu tehnologiile obișnuite nu reușesc familiile de albine să se dezvolte, cât de cât, ca să se valorifice eficient culesul timpuriu la rapiță, pomi fructiferi și salcâm, iar a doua parte a verilor, când se crește albina de iernare, verile sunt secetoase, cu temperaturi excesive, și nu au resursele melifere necesare de unde să-și ia hrana necesară iernării. Familiile de albine, pentru a ierna, pentru sezonul rece, au nevoie să aibă în cuibul lor între 15 și 18 kilograme de miere. În lunile august, septembrie și octombrie, cumulate pe trei luni, consumul este de 13 kilograme. Chiar dacă le rămâne în cuib de la culesul de floarea-soarelui cele 13 kilograme de miere, culesul la floarea-soarelui se termină la jumătatea lunii iulie și de atunci, până la depunerea la iernare, în multe localități din județul Mureș și din țară, nu mai există niciun cules de unde să-și asigure hrana, consumul zilnic și, mai ales, rezerva de hrană. Sigur că generațiile de iernare, albina care iernează își formează un «corp gras», spus în limbajul apicol. Substanță lipoproteică, o grăsime care este compusă din proteine generatoare de aminoacizi. Hrana de bază a familiilor de albine este alcătuită din două elemente: miere produsă din nectarul florilor, asta este hrana energetică, și hrana proteică compusă din polenul florilor. Dar dacă nu mai sunt flori, nu mai este nici nectar, nici polen. Sigur că sunt resurse de polen în luncile râurilor, dar sunt puține și aceste locuri de unde mai pot culege albinele, deci apicultorii trebuie informați despre aceste probleme pentru că dacă nu au rezerva de hrană suficientă și hrana proteică, albina de iernare care trebuie să trăiască între 7 și 9 luni, nu poate trăi decât 5-6 luni. La jumătatea iernii, înainte de a crește generația de schimb, albina care să-i ia locul celei de iernare, îmbătrânește și moare. Din acest motiv sunt pierderi foarte mari de albine, nu numai la noi în țară, asta se întâmplă în întreaga Europă și pe mapamond. Cele mai mari pierderi sunt în țările industrializate, pentru că aici mai este o problemă. În țările dezvoltate se practică o agricultură intensivă: ferme mari, în care toate lucrările se fac mecanizat și se folosesc, din cauza lipsei de forță de muncă, chimicale: îngrășăminte în exces, erbicide pentru combaterea ierburilor și insecticide pentru combaterea insectelor. Toate acestea sunt dăunătoare albinelor. Erbicidele sigur că au reușit să nimicească flora spontană de unde albinele își luau o diversitate de polen, fiindcă nu tot polenul are aceeași cantitate de proteină brută, aceeași sursă de aminoacizi. Sunt plante care au o cantitate mai mare de proteină brută și plante care au o cantitate mai mică de proteină brută. Toate astea sunt necesare a fi cunoscute de api-cultori și să-și adapteze tehnologiile de creștere și exploatare a familiilor de albine la condițiile de mediu care să schimbă aproape de la un an la altul. Acesta este scopul pentru care am venit eu astăzi la Târgu-Mureș. Este adevărat, am mai fost de mai multe ori, de mulți ani. Vin cu mare plăcere pentru că apicultorii mureșeni sunt mulți, sunt iubitori de albine și foarte buni profesioniști. Asta mă face să vin cu plăcere totdeauna la întâlnirile cu dumnealor. Județul Mureș se numără printre județele fruntașe ale țării în apicultură, la efectivul familiilor de albine, la numărul de stupi pe deținător și la profesionalizarea apicultorilor, pentru că aici s-au făcut și se fac cursuri de apicultură, iar condițiile de bază meliferă nu sunt dintre cele mai bune în această zonă. Dumnealor fac produse de calitate și cantități bune pentru nivelul țării, dar cu efort foarte mare. Își deplasează familiile de albine în pastoral în Lunca Dunării, la Calafat la cules, de la salcâm, în zonele de deal din Vâlcea, Argeș, Gorj pentru salcâm 2, fiindcă, în raport de altitudine, salcâmul înflorește mai devreme sau mai târziu, se deplasează pentru culesul la floarea de tei în județul Tulcea, iar la floarea-soarelui în județul Constanța. Vă dați seama ce cheltuieli mari și efort fac, atât fizic cât și logistic, mai ales pe seama carburanților, care sunt foarte scumpi. Merită tot respectul”.
Să reținem faptul că în fiecare după-amiază a zilei de joi se țin cursuri gratuite pentru apicultorii mureșeni, la sediul Apicola.
