Obiceiuri și tradiții în cultura iudaică (VIII) Pesha-ul

Sărbătorită în cea mai importantă lună a calendarului iudaic, sărbătoarea de Pesah evocă ieșirea evreilor din robia Egipteană, marcând, totodată, actul de naștere al poporului evreu.

Cuvântul, în sine, de “pesah”, derivă din verbul “pasoah” care înseamnă a sări, dorind să sugereze astfel că moartea a sărit peste casele evreilor. Pesahul ține, în mod oficial, opt zile, timp în care este interzis consumarea pâinii și a oricăror produse făinoase (hametz), precum și a tuturor alimentelor care nu a fost preparat conform ritualurilor speciale ale acestei sărbători.

Totul începe cu o noapte înainte, prin ritualul de “betikat hametz”. Gospodina casei trebuie să organizeze o căutare amănunțită prin toată gospodăria, pentru a căuta și a înlătura orice urmă de aluat dospit (sub orice formă ar fi acesta). Chiar mai mult, se rostește și o formulă prin care evreul se leapădă de orice urmă de “hametz” (aluat dospit) ar putea exista prin casă fără ca el să fi băgat de seamă. Fărâmiturile strânse sunt arse în dimineața următoare.

Toate alimentele sunt înlocuite apoi cu alte preparate speciale pentru Pesah, de exemplu sticle de vin nefermentat, pungi cu faină de azhnă și altele, care poartă sigiliul unei autorități rabinice, care atestă că fabricarea acestor produse a fost conform prescriptelor religioase.

În ziua de 14 Nisan, când la prânz este pusă masa pentru întreaga familie, nu cu vesela obișnuită, ci cu cea special cumpărată pentru această sărbătoare. Nu se servește nici mațot, nici pâine. Mațot vor fi consumate cu ocazia mesei tradiționale sau Seder, care are loc în primele două nopți de Pesah.

Ideea este că în aceste două nopți, evreul să retrăiască fuga din Egipt a înaintașilor lui și, de aceea, la aceste mese, toți membrii familiei ascultă Nagadei, care evocă tocmai acea întâmplare.

Cuvântul “Seder” înseamnă “ordine” și tocmai din această cauză ritualul aranjării mesei trebuie respectat cu strictețe. La mijlocul mesei se va afla platoul de Sedar, care are în fiecare din cele trei despărțituri o bucată de “mața” (azimă), pe care sunt puse, în sensul acelor de ceasornic: un os cu carne friptă, care evocă mielul pascal de altădată; haroset, o pustă din miere de albine, migdale, scorțișoară și vin roșu, sugerând lutul cu care sclavii făceau cărămizi; urmează hramul a cărui gust amar este menit să amintească viața amară a evreilor din timpul robiei; se pune apoi karpas (pătrunjel) sau orice altă legumă. Deasupra acesteia se rostește o binecuvântare: “Binecuvântat ești Tu - cel care faci ca pământul să rodească”; oul fiert, ce este adăugat, simbolizează distrugerea Templului din Ierusalim. În cele din urmă, în centru, se pun lăptuci sau un alt gen de ierburi amare, care și ele simbolizează viața evreilor din Egiptul antic.

Pe lângă platou se mai așază un vas cu apă sărată care are ca scop, pe de o parte să reamintească de lacrimile înaintașilor prinși în robie, pe de alta pentru a înmuia pătrunjelul în ea, pentru ca și acesta să capete un gust amărui.

În cursul ceremonialului, fiecare comesean trebuie să golească patru pahare de vin, exprimând astfel recunoștința față de Dumnezeu. Fiecare pahar golit (arba kosot) corespunde uneia din etapele de eliberare.

Primul pahar se golește după kiddush (rugăciunea de binecuvântare), iar cei prezenți la masă trebuie să se reazeme în partea stângă, pe o perină, la fel cum făceau, în antichitate, oamenii liberi.

Următorul pas este ca seiful familiei să-și spele mâinile și să înmoaie, în apa sărată, bucata de karpas, după care îl împarte comesenilor.

De asemenea, împarte azima în două, bucata cea mai mare păstrând-o pentru “Afikoman”. Ridică apoi, pe o parte, jumătatea de azima rămasă, iar pe de altă parte, celelalte două azime neîmpărțite și rostește: “Iată pâinea suferinței pe care au mâncat-o strămoșii noștri din Egipt”. Este umplut cel de-al doilea pahar, iar mezinul trebuie să-și întrebe părintele cele patru întrebări tradiționale: “De ce se deosebește această noapte de celelalte nopți? În toate celelalte nopți putem mânca dospite și nedospite; în această noapte numai nedospite. În celelalte nopți mâncăm diferite verdețuri, în această noapte mâncăm numai rădăcini. În celelalte nopți nu trebuie să muiem nici măcar o dată, în această noapte de două ori. În celelalte nopți mâncăm șezând sau rezemați, în aceasta noapte doar rezemați”.

Părintele îi răspunde, repovestind întâmplările din Exod și, în sfârșit, când povestea este încheiată, se bea cel de-al doilea pahar de vin.

Urmează spălarea mâinilor și o binecuvântare a azimei, iar abia când acestea sunt încheiate începe masa propriu-zisă. Se umple cel de-al treilea pahar și începe partea a doua a Sederului. Când masa se încheie și cel de-al treilea pahar de vin e golit, se rostește o rugăciune și ușa este larg deschisă, cu invitația: “Să intre profetul Eliahu!”. Se toarnă ultimul pahar de vin și urmează recitarea psalmilor de Hallel. Seara se încheie cu cântece vesele: Ehad Mi Iodea, Ma Galia și altele.

A doua zi, de 15 Nisan, credincioșii se duc la Sinagogă pentru un serviciu divin, unde, îmbrăcați în kilt recită Morid hatal (Rugăciunea pentru ploaie) și Tefîlat Tal (rugăciunea pentru rouă).

Seara se organizează cea de-a doua masă de Seder.

Zilele ce urmează în sărbătoarea Pesahului sunt considerate semi-sărbători și au un caracter semi-festiv.

La 22 Nisan, în ultima zi de Pesah, se ține o rugăciune specială pentru pomenirea morților, Izkor.

 

Lasă un comentariu