Delegații Cercului electoral al Ludușului, din Murăș, au făcut parte din cei 1228 de delegați prezenți în Casina Militară din Alba Iulia și care, în unanimitate, au înfăptuit cel mai important act din istoria contemporană a României, desăvârșirea statului național unitar român, prin unirea Transilvaniei, Crișanei, Maramureșului și Banatului cu vechiul regat al României.
Printre cei 100.000 de români prezenți pe Câmpul lui Horea, ca să întărească Marea Unire s-au aflat zeci de ghejeni și ludușeni. Printre ei s-au numărat Ioan Modrigan, Olivia Oltean, Procopie Șofron, Blaga Iacob.
Unii au ajuns la Alba Iulia cu trenul. Un numeros grup de ludușeni, conduși de preoții Enea P. Bota și Andreiu Badiu au plecat călări din fața actualei clădiri a cinematografului “Flacăra”, de pe strada Republicii.
Întorși acasă, ei au relatat cu căldură despre tot ce au văzut, au auzit și au simțit în ziua Marii Uniri la Alba Iulia, și cei care i-au așteptat acasă s-au încins în patru cercuri concentrice, au dansat și au cântat Hora Unirii până noaptea târziu. Scena s-a repetat câteva zile la rând. Sosise și pentru ei Ziua Dreptății, Ziua Sfântă a Libertății. Ajuns la vârsta senectuții, Iacob Blaga din Gheja mărturisea, în anul 1977: “A fost cea mai mare trăire românească, o sărbătoare pe care noi, românii, am așteptat-o de secole. Așa ceva am trăit și sunt mândru că am fost de față”. Pentru cinstirea acelor zile, piața din vechiul centru civic al Ludușului a fost botezată “Piața Unirii”, iar strada Gării poartă numele de “Bulevardul 1 Decembrie 1918”.
În perioada interbelică, la Luduș se organizau serbări omagiale în ziua de 1 Decembrie. După Revoluția Română din Decembrie 1989, aceste serbări au fost reluate. În aceeași zi, câțiva ani la rând, zeci de tineri și adulți ludușeni au participat la Serbările Unirii, Bisericile ortodoxe și cea greco-catolică, subfiliala Asociației Naționale a Veteranilor de Război organizează, de 1 Decembrie, depuneri de coroane la Monumentul eroilor și la Monumentul Latinității “Lupa Capitolina”.
Spre regretul nostru, nicio placă memorială nu amintește celor prezenți numele acelora care, în numele ludușenilor și al românilor din Cercul electoral al Ludușului, au participat la reîntregirea Patriei, în spațiul vechii Dacii. Poate că va sosi și timpul realizării acestui act reparatoriu. Ar fi un gest necesar, deoarece și datorită lor, românii ludușeni și-au recâștigat vechile drepturi și libertăți naționale, s-au putut afirma liber pe plan politic, ecleziastic, social și cultural, au reușit să asigure pe plan local, șanse egale de reușită în viață și de păstrare a identității naționale și religioase pentru toți locuitorii Ludușului, fie ei români, fie ei maghiari sau de alte naționalități.
După Unire, ludușenii ortodocși au fost sprijiniți, ajutați material și financiar să-și înalțe un nou lăcaș de cult, de data aceasta din cărămidă, pe fundație de beton, în chiar mijlocul așezării, în locul bisericuței de lemn, situată la marginea comunei, în cimitirul românesc și să înființeze Protopopiatul Ortodox al Ludușului.
După Unire, fruntașii mișcării naționale românești au continuat să desfășoare o vastă activitate ecleziastică, politică, socială și culturală.
În 14 aprilie 1922, preotul Enea Pop Bota a fost promovat ca protopop al Districtului Luduș. În urma alegerilor parlamentare din noiembrie 1919, a fost ales senator, reprezentând județul Turda. Ulterior, a îndeplinit și alte responsabilități: președinte al organizației locale a P.N.Ț., membru în Consiliul Județean Turda (1926-1930), președinte al Consiliului Județean Turda
(1 aprilie 1931-18 martie 1934). A adunat o rară colecție de cântece populare. A scris poezii, schițe, nuvele, povești și legende pe care le-a publicat în “Revista Ilustrată”. În Districtul său a construit 5 biserici și 5 case parohiale.
Pentru întreaga sa activitate a fost distins cu “Crucea de Merit” clasa I și Medalia “Răsplata Muncii pentru Biserică” clasa a II-a. S-a pensionat în anul 1945 și s-a mutat la Turda. Acolo își doarme somnul de veci.
Remus Brustur a devenit primul primar român al comunei Lechința de Mureș. În această funcție a vegheat la corecta aplicare a Legii Agrare, a Legii Electorale, a Constituției regatului României, a înființat corul și fanfara comunei Lechința. Din 1920 devine membru al Despărțământului Luduș al ASTREI și membru în Consiliul de administrație la Banca Populară “Dilema” din comuna Dileul Român. În noaptea de 10 spre 11 august 1949, agenții de securitate Toth Zoltan, Löb Martin și Moskovici de la Securitatea din Târgu-Mureș, l-au ridicat din mijlocul familiei și, în drum spre Târgu-Mureș, l-au asasinat și i-au aruncat trupul ciuruit de gloanțe în șanț. Pe acel loc a fost ridicat, în vara anului 1990, un monument funerar. În aceeași noapte, soția lui, fratele Romul cu soția și cei patru copii minori au fost duși la sediul Securității din Târgu Mureș, iar a doua zi au fost transportați în comuna Peștera, de lângă Medgidia, unde li s-a fixat domiciliul forțat pe timp de 7 ani.
Dumitru Iclănzan s-a ocupat cu munca pământului împreună cu cei 7 copii. Din anul 1920 devine membru activ al Despărțământului Luduș al ASTREI. În mai 1920 este ales deputat în Parlamentul României, în urma alegerilor din 1-2 iunie 1939.
Se înscrie în Frontul Renașterii Naționale și este numit secretarul organizației F.R.N. din plasa Band. În anul 1948, comuniștii i-au confiscat casa și pământul din Iclănzel. S-a mutat la Târgu-Mureș unde a și decedat. A lăsat posterității un voluminos Caiet de memorii.
Dr. Mihail Moldovan a fost ales deputat în circumscripția Luduș, din partea Partidului Național Român (nov. 1919-mai 1990). În anul 1920 se înscrie în P.N.L. A fost prefect al județului Turda-Arieș (1922-1926) și consilier județean (1926-1929). Prin decizia Ministerului de Interne nr. 4239 din 24 aprilie 1936 este numit în funcția de președinte al Comisiei interimare a județului Turda (1936-1937). În toată perioada interbelică a fost deputat mirean al Cercului Turda la Eparhia Clujului, Feleacului și Vadului. Își stabilește domiciliul în Târgu-Mureș.
După Dictatul de la Viena (30 august 1940) este amenințat cu moartea, i se interzice să practice avocatura. În martie 1941, revine la Luduș și se înscrie în baroul avocaților din județul Turda.
La alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946, participă împreună cu un alt ludușan, notarul Gheorghe Onișca. În martie 1948 a fost arestat. A stat în detenție la Cluj și Turda, apoi i s-a stabilit domiciliul forțat în Târgu-Mureș. Prin decretul nr. 23 i s-a refuzat dosarul de pensionare. Deși avea un doctorat și a profesat avocatura timp de 40 de ani, își câștigă existența din ocupația de ajutor de grădinar. Este înmormântat în Cimitirul Bisericii de Piatră din Târgu-Mureș.
Învățătorul Vasile Morariu, a activat ca membru al Despărțământului Luduș al ASTREI, membru al Partidului Național Român, iar din anul 1926 ca membru al P.N.Ț. În aprilie 1930, a participat la sfințirea noii biserici ortodoxe din Luduș. Între anii 1926-1930, a fost consilier județean, iar între 1930 și 1933, deține funcția de primar al comunei Luduș. Prin decizia din 23 noiembrie 1933, a noului prefect al județului Turda - liberalul dr. Remus Pașca - Vasile Morariu este destituit și înlocuit cu Nicolae Borgovan. Peste o lună se stinge din viață. Este înmormântat în cimitirul românesc din Luduș.
Dr. Ioan Oltean, a făcut parte, după 1 Decembrie 1918, din Marele Sfat Național Român. La 3 decembrie 1918 a organizat primirea festivă a trupei române ajunsă la Luduș, comandată de maiorul Nădejde. În fața comandantului și a militarilor români, Ioan Oltean a rostit un înflăcărat cuvânt de bun sosit și a făcut tratațiile de rigoare. A fost membru al P.N.R., dar din 1923 trece la Partidul Poporului. Pe listele acestui partid este ales la 4 iunie 1926, membru al Consiliului Județean Turda, iar la 5 august 1926 este ales președinte al consiliului. La 29 august 1929, după venirea țărăniștilor la putere, Consiliul este dizolvat.
În aprilie 1930, a participat la sfințirea noii Biserici ortodoxe din Luduș, prilej cu care a donat bisericii o importantă sumă de bani.
A fost membru în conducerea Despărțământului Luduș al ASTREI, a A.G.R.V.-ului, a baroului avocaților din județul Turda și a Asociației avocaților, fondator al Băncii “Aqvila”, bancă țărănească pentru asigurări poporale (1915), membru în Consiliul de administrație al băncilor: Banca Comerțului Turda S.A., “Arieșana” din Turda și la Societatea pe acțiuni “Șoimul” din Uioara (Ocna Mureș).
Pentru activitatea sa a fost decorat cu ordinul Coroana României în grad de Cavaler (1926). A decedat la 22 martie 1949, la Luduș. După crearea raionului Luduș, în locuința sa de pe strada Amurgului nr. 6, a fost instalat internatul școlii, apoi sediile unor instituții administrative.
(Sfârșit)
