Spre ce se îndreaptă România?

Criza economico-financiară, începută în 2008, a explodat în 2009, 2010 și a durat până în 2012. Semnalul acestei nenorociri a venit din Statele Unite ale Americii, unde s-a prăbușit sistemul financiar bancar. Unda de șoc a lovit puternic Europa și Asia.

Și în România, s-au prăbușit economia și finanțele, în timp ce prim-ministrul de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, susținea că “economia duduie”, dând liber la cheltuieli nejustificate, care de care mai șocante, golind vistieria statului, lăsând bugetul fără bani. Guvernul Boc, care a urmat, a luat măsuri ce au lovit din greu nivelul de trai al populației datorită devalorizării leului, încât inflația a crescut rapid ca și prețurile produselor și serviciilor. Pentru a stopa, cât de cât, prăbușirea totală a economiei și a sistemului financiar, președintele Traian Băsescu a luat măsuri de urgență, tăind salariile cu 25%, măsură asumată în numele Guvernului Boc, care nu ar fi fost de acord cu această măsură, încât au plătit românii aroganța și nepăsarea prim-ministrului Călin Popescu Tăriceanu, care a vândut bogățiile țării “lăsând-o goală ca o coajă de nucă”. Această atitudine de neiertat a accentuat efectele crizei asupra economiei și finanțelor, efecte pe care le-au suportat și plătit poporul umilit și furat de măsurile cele mai nepopulare aplicate de președintele Băsescu, în loc să-i sancționeze pe cei care le-au provocat și amplificat prin nepăsarea și aroganța lor.

Criza din 2008-2012 a dat cale liberă globalizării în economia lumii, mai ales prin susținerea ideii consumatoriste. România nu a fost ferită de această tentație, pe care am plătit-o și o plătim foarte scump. Cum? Prin creșterea costului vieții, ca urmare a scumpirii produselor și serviciilor, preț ce se regăsește în energie, carburanți, gaze naturale, energie termică și electrică, deprecierea leului față de principalele valute - euro și dolar, crescând astfel inflația, scăzând nivelul de trai.

Dacă observăm atent derularea evenimentelor în lume, vedem cum, încet, dar sigur, se va ajunge la o nouă dezordine mondială, provocată tot de Statele Unite ale Americii, prin președintele Donald Trump, care a declarat un adevărat război comercial Chinei, Europei, Germaniei și nu numai. Măsurile luate de acesta de a institui reguli noi, aplicând taxe vamale după bunul plac - să amintim numai de oțel și aluminiu, de 25% la primul produs și de 11% la al doilea - au creat dezordine politică și economică, un adevărat război comercial între Uniunea Europeană, China, Japonia și Canada, cu efecte greu de acceptat, la nivel mondial, asupra economiilor tuturor țărilor ale căror industrii folosesc cantități importante din aceste metale. Consecința: va trebui să se scumpească serios produsele a căror realizare se bazează pe oțel și aluminiu - exemplul cel mai elocvent - autoturismele.

De asemenea, scandalul provocat de același președinte Trump, la Summitul NATO, unde a mers până acolo încât să amenințe statele din UE, în special Germania, că, dacă nu cresc procentul din PIB pentru apărare, la peste 2% (susținând chiar la 4%), SUA se va retrage din NATO, încât Uniunea Europeană să se apere singură în fața pericolului rusesc. Aceleași idei le susține Donald Trump și în privința refugiaților din zonele de conflicte armate din Orient, Asia și Africa, refugiați care să nu mai fie primiți cu ușurință, ci numai după o selecție atentă, deoarece între ei se pot afla și teroriști. Domnul Trump a mers până acolo încât construiește zid la granița cu Mexicul.

Summit-ul Trump - Putin de la Helsinki a pus UE într-o postură ingrată privind relațiile cu SUA și Rusia, mai ales că această întâlnire a rescris o nouă ordine mondială. De fapt, se crede că întâlnirea de la Helsinki a celor doi președinți a lămurit ce vor SUA de la Rusia și ce dorește Putin de la Trump, mai ales în privința energiei, proliferării armelor nucleare, acțiune cu țintă directă la Scutul antirachetă de la Deveselu.

Ideile președintelui Trump sunt preluate și chiar aplicate de unele state din UE, precum Polonia și Ungaria, mai ales în privința iliberalismului - controlul instituțiilor statului, în primul rând a Justiției. și Guvernul României, condus din umbră de Dragnea, a preluat și aplică, cu susținerea Parlamentului majoritar, ideile guvernelor polonez și ungar, în privința controlării instituțiilor de stat, în primul rând a justiției, pentru a scăpa de dosarele penale aflate pe rol sau soluționate cu hotărâri judecătorești definitive, și de reducere a prerogativelor președintelui prevăzute în Constituție legate de justiție și limitare a corupției.

Toate aceste acțiuni, promovate la vedere sau în ascuns, conduc spre o nouă dezordine politică, o nouă criză economică-financiară, care vor accentua și mai puternic globalizarea în conducerea lumii de către puținii deținători ai banilor - finanțelor mondiale, în prezent acestea aflându-se în mâna câtorva zeci de oameni. Cei care susțin iliberalismul se erijează în luptători împotriva globalizării, controlării și conducerii lumii de către cei bogați, care s-au îmbogățit prin căi necinstite, corupție, nesocotind ideile naționaliste în conducerea statului. Astfel, acești susținători ai populismului, care doar în vorbe apără poporul în numele căruia conduc, de fapt își apără propriile interese, de îmbogățire din bani publici, iar la nivel național se bazează și aplică exact principiile celor care susțin globalizarea conducerii lumii.

Cât despre ceea ce se întâmplă acum în România, dacă se va continua să se manipuleze, să se ascundă intențiile de conducere totalitară, prin subordonarea instituțiilor statului, pentru mascarea crizei politice și economice spre care se îndreaptă țara - dându-se vina pe Uniunea Europeană și NATO care, chipurile, susțin statul paralel, pe președintele Iohannis, se va ajunge la o criză și mai devastatoare decât cea din 2008-2012.

Cine va plăti răul spre care ne conduce actuala guvernare, cu sprijinul direct al Parlamentului? Românii, chiar și cei care pleacă, cu miile, din țară, pentru a scăpa de sărăcie și umilințele la care sunt supuși de 28 de ani? Ce se va întâmpla cu România? Depinde de noi, toți și de PSD-iștii onești, care sunt datori față de românii care i-au votat și de cei peste 13 milioane, care nu i-au votat, de a pune capăt crizei politice actuale ce ne duce spre o prăpastie în care dacă vom cădea, nimeni nu ne va mai putea scoate.

Lasă un comentariu