SĂ NU FACI UMBRĂ DEGEABA PĂMÂNTULUI!

Distribuie pe:

În sfârșit, legiuitorul vine și face puțină ordine în acordarea ajutorului social unui segment important din populația României, de regulă, masă de votanți. Prin Legea nr. 192/2018, intrată în vigoare în data de 22 octombrie a.c., lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 416/ 2001 privind venitul minim garantat, persoanele apte de muncă beneficiare ale Legii 416/2001 privind venitul minim garantat, pot pierde ajutorul social dacă refuză un loc de muncă sau participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forței de muncă și de formare profesională oferite de agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă. Persoanele pot solicita un nou drept abia după 12 luni de la data deciziei de încetare a ajutorului social.

Dacă se are în vedere numărul mare de beneficiari, mulți dintre ei, în aceste zile, vor sta la coadă la ușile cabinetelor medicale pentru adeverințe din care să rezulte că nu sunt apți de muncă, medicii de familie ar trebui să-i trimită la comisii medicale de specialitate.

Mai există un aspect important pe care cei care aplică legea trebuie să-l respecte, faptul că beneficiarii de ajutor social, persoane apte de muncă, nu trebuie să realizeze venituri din salarii sau din alte activități. De reținut că prin persoană aptă de muncă, potrivit Legii 416/2001, se înțelege persoana care îndeplinește următoarele condiții: are vârsta cuprinsă între 16 ani și vârsta standard de pensionare; nu urmează o formă de învățământ cursuri de zi prevăzute de lege; are starea de sănătate și capacitatea fizică și psihică corespunzătoare, care o fac aptă pentru prestarea unei munci. Din păcate, există bene-ficiari care prestează munci sezoniere în agricultura țărilor europene, iar acasă primesc ajutor social, în special cei din rândul rromilor.

Sunt frecvente situații când se duc la poștă să-și ridice ajutorul social persoane care se deplasează cu mașini de lux.

În mod paradoxal, în România vin muncitori necalificați în construcții, din Vietnam, în timp ce românii noștri, care nu și-au găsit un loc de muncă prin străinătate, stau prin baruri, la marginea șanțului, la povești. Aceștia trăiesc pe spinarea celor care muncesc și își achită toate contribuțiile la stat.

Se spune că în România există în plată circa două milioane de asistați sociali, majoritatea dintre ei n-au lucrat niciodată, cu carte de muncă. Pe bună dreptate, cetățenii care n-au făcut umbră degeaba pământului se întreabă revoltați: Domnule, de ce să fie plătiți din banii contribuabililor cei care n-au chef de muncă și așteaptă mila statului, ba mai mult, devin agresivi când li se taie ajutorul sau sunt trimiși la muncă?

I.O., pensionar în vârstă de 65 de ani, a muncit 48 de ani ca instalator, la trei societăți. În prima tinerețe, a lucrat în industria alimentară, acolo salariul a fost mai mic în comparație cu cel din industria grea. După ce a absolvit o școală profesională de profil din Cluj-Napoca, și-a rostuit viața frumos și cu folos, în Târgu-Mureș. E fericit că cei 4 copii, trei fete și un băiat, crescuți cu frică de Dumnezeu și cu rușine de oameni, rămași în țară, au terminat facultăți de prestigiu, au casele lor, locuri de muncă cu responsabilități, doi sunt chiar directori la firme serioase. Bucuria familiei sunt nepoții și faptul că periodic se întâlnesc în casa părinților, un apartament la bloc. “Nu există bucurie și fericire mai mare pe pământ decât aceea să-i văd pe ei aranjați, la casele lor, că nu mă fac de râs. Am o pensie modestă, cu puțin peste 1.500 de lei, dar sunt fericit. Când sănătatea îmi permite, mă duc la țară și lucrez în grădina socrilor, de unde mai obținem un supliment de hrană sănătoasă. Mă revolt când merg în sat și văd în cârciumi beneficiarii de ajutor social, la cafea, cu o țigară scumpă și un pahar cu albitură sau de bere. Domnule, nu înțeleg cum pot să-și petreacă atâta timp fără să miște un pai, nici cel puțin nu-și lucrează grădina de lângă casă. Ci că nu-i rentabil să o cultive! Dacă îi chem la lucru, să mă ajute, îmi râd în față, mă întreabă cu cât îi plătesc, cer mâncare bună de trei ori pe zi, obligatoriu cu carne, băutură, cafea și țigări... Îi bună democrația, dar nici să trăiască cineva fără muncă, pe banii noștri și să ne și sfideze”, mi-a declarat prietenul I.O., la o discuție despre criza de muncă din mediul rural.

Trebuie să recunoaștem, că cel care toată viața a făcut umbră degeaba pământului, obișnuit să trăiască din mila statului, nu se va angaja ca muncitor necalificat în construcții, fiindcă meserie nu cunoaște, iar pentru paznic, sau boactăr la poarta unei instituții sau pe un șantier, trebuie să deții un atestat. Este adevărat că sunt cetățeni români care primăvara, de cum dă colțul ierbii, până toamna se duc și muncesc zilieri prin Germania, Slovenia, Finlanda, mai puțin prin Ungaria, și câștigă într-o vară suficient să poată supraviețui pe timpul iernii. Mai au în plus alocația pentru copii, ajutor pentru încălzirea locuinței, ajutor sub formă de alimente, așa că, cu ajutorul social, o familie cu patru - cinci copii încasează lunar peste 1.700 de lei, în timp ce pensionarii din fostele CAP, cei care au lucrat o viață pe norme - zile muncă, în zootehnie, în câmp, primesc o pensie de 600 de lei, fără să beneficieze de ajutor social sau alte ajutoare, fiindcă dețin un animal domestic în bătătură și un petic de pământ pe care nu-l lucrează el, ci un arendaș.

Din păcate, la noi, în România, legile sunt făcute și cu portițe de ocolire, așa că mulți dintre beneficiarii de ajutor social se vor descurca și în continuare, mai ales că vine un șir de alegeri și nu vor face umbră degeaba pământului. Votul lor poate fi hotărâtor...

Lasă un comentariu