Toamnă dumnezeiască! Toamnă de aur! Coborâtă parcă din adâncurile fără sfârșit ale cerului, zăbovind pe crengile copacilor, ale pomilor și ale podgoriilor fără sfârșit ale Basarabiei, poleindu-le frunzele cu zeci și zeci de nuanțe. Un curcubeu de frumuseți așezat de măiastra mână a naturii. Toamna aceasta și-a mutat simfonia de culori în frunzele pomilor și ale viilor, atinse parcă de adierile ușoare ale unei mâini nevăzute.
Îmbătați de aceste frumuseți, am simțit chemările tainice ale Basarabiei și-am pornit la drum. Nu mai trecusem Prutul de vreo doi ani. Ne-au chemat prietenii noștri din Ialoveni să ne convingem de frumusețile aurului Toamnei acolo, la ei, la Ialoveni, orășelul aflat doar la o aruncătură de băț de Chișinău, capitala Basarabiei, căreia i se zice acum Republica Moldova. Același curs domol al Prutului ca întotdeauna. Dar și aceeași tristețe, poate același plâns neștiut, tăcut: ,,Curge Prutul între noi și plânge / Că ni-i greu și lui la fel i-i greu...” Fiindcă își blestemă fatalitatea ce l-a sortit să devină, fără voia lui, ,,brâu împletit din lacrimi și din sânge”, hotar nedrept prin trupul țării, despărțind, artificial, frații de același neam. Așa a devenit el în 1812, ,,când muscalu a pus piatră de hotar la Prut și a rupt biata noastră Moldovă în două”! Așa a rămas până în ziua de azi, cu toate că, vorba lui Nicolae Dabija ,,noi, cei de aici, suntem voi, cei de dincolo de Prut, iar voi, cei de dincolo, sunteți noi, cei de dincoace”!
Din păcate, politicienii cei de dincoace și cei de dincolo de Prut nu au înțeles nimic din toate acestea, sau au înțeles, sau nu vor să înțeleagă, fiindcă pe fotoliile moi și bănoase se simt mai bine decât pe scaunele de lemn, cu toate că și unii și ceilalți flutură faldurile mincinoase ale ,,interesului național”!
Așadar, după ce am trecut Prutul, am revăzut pământul Basarabiei, parcă încărunțit și el de atâta așteptare zadarnică. Însă tot pământ românesc a rămas, cu toate opintirile potrivnice ale celor care mai sunt încă și acum niște rămășițe jalnice ale celor care credeau cândva în ,,veșnicia ideilor lui Stalin, care vor lumina omenirea”, chiar dacă realitatea și istoria au dovedit că ,,totul a fost o minciună”!
La Ialoveni, ca în întreaga Basarabie, oamenii chiar dacă știu că li se spune ,,moldoveni” sau ,,basarabeni”, sunt convinși că ei sunt români, așa cum credeau cei din generațiile din 1918, ,,națiune moldovenească nu există”, fiindcă ,,există o singură națiune română”! Și mai sunt convinși de un adevăr pe care-l afirma cândva poetul Alexei Mateevici: ,,Nu avem două limbi și două literaturi, ci numai una - aceeași cu cea de peste Prut. Asta ca să se știe din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba”! Sau de adevărul rostit scurt și sentențios de marele Eminescu: ,,Nimeni n-are să ne învețe ce am fost și ceea ce ar trebui să fim; voim să fim ceea ce suntem: ROMÂNI”! Din păcate, cu toate că se știu de mult aceste adevăruri, tot degeaba vorbim, chiar și acum, când se zice că aniversăm Centenarul Marii Uniri!!!
Despre unele dintre aceste dureri ale noastre, a celor de dincoace și a celor de dincolo de Prut, am purtat o discuție cu primarul orașului Ialoveni, SERGIU ARMAȘU.
- Câteva cuvinte despre orașul în fruntea căruia vă aflați...
- Ialoveniul are aproximativ 20 de mii de locuitori, din care aproape 92 la sută sunt români. Ceilalți, aproximativ opt procente, sunt ,,pestriți”: ruși, ucraineni, bulgari etc.
- Spuneți-mi, vă rog, ei cum se declară, români sau moldoveni?
- Sunt români. Așa s-au declarat la recensământ!
Din punct de vedere economic, aș putea spune că orașul are o importantă suprafață de teren, peste trei mii de hectare, din care arabile peste o mie de hectare, podgorii peste 400 hectare, pășuni peste două sute hectare. Mai avem și două iazuri cu o suprafață de 18 hectare. Pe lângă acestea, în oraș sunt înregistrați peste 1300 de agenți economici, întreprinzători cu drept de persoană fizică autorizată, peste două sute sunt întreprinderi individuale, avem aproape 900 de gospodării țărănești, șase întreprinderi de stat și o asociație de gospodării țărănești. Cu alte cuvinte, orașul are o economie destul de diversificată. Industria este reprezentată de cea ușoară (îmbrăcăminte pentru adulți și copii, saci de dormit, vestimentație sportivă, din care multe sunt destinate exportului); alimentară (produse de panificație, prin Fabrica de pâine ,,Natalița Caracuian”, Fabrica de înghețată ,,Sandriliona”, SA ,,Vinuri-Ialoveni”, singura care produce vinuri peliculare de tip Heres, destinate exportului) și a materialelor de construcție (SRL ,,Viteza-Ceapchin”) etc.
În prezent, punem un accent deosebit pe realizarea unei suprastructuri moderne pentru întregul oraș, avem și planuri frumoase în această direcție, pe care dorim să le și realizăm, spre folosul întregii comunități. Așa, de exemplu, vrem ca încă în acest an să finalizăm lucrările de modernizare a străzilor orașului, până în 2020 să conectăm întregul oraș la rețeaua centrală de canalizare. Vreau să vă spun că la toate acestea ne bazăm și pe implicarea nemijlocită a cetățenilor orașului. Acest lucru mi l-am propus încă din momentul în care am fost ales ca primar.
- Ce ne puteți spune despre viața cultural-spirituală și rețeaua de învățământ a orașului Ialoveni?
- La numărul de locuitori pe care îi are orașul apreciez că lucrurile stau destul de bine din acest punct de vedere. Avem două licee, o școală gimnazială, două școli generale și... grădinițe, la care învață vreo două mii de elevi. Avem un colectiv didactic bine pregătit, educatoare, învățători și profesori, mulți dintre ei având o bogată experiență didactică. În oraș își desfășoară activitatea și o școală de artă, frecventată de câteva sute de elevi, cei care se simt atrași înspre un anumit domeniu artistic: muzică, arte vizuale, coregrafie. Avem rezultate frumoase la acest capitol, mulți dintre absolvenți devenind artiști cunoscuți în țară și chiar peste hotare. La cele de mai sus aș mai adăuga și cele trei biblioteci publice, din care una destinată copiilor.
- Am înțeles că sunteți un primar independent, nu ați candidat pe nicio listă a vreunui partid. Cum s-a întâmplat, pentru că e un lucru cam rar?
- S-a întâmplat că oamenii mă cunosc, au avut încredere în mine și în ceea ce am promis că vom realiza împreună. Dar am avut și un atu: din lupta partinică a partidelor între ele, am avut de câștigat eu. Ca independent am o libertate de mișcare și de acțiune mai mare și nu pot fi acuzat că aș favoriza un partid sau altul. Eu tot ce fac vreau să fie în folosul comunității și a unui anume partid care să-și facă, prin ceea ce realizăm, un capital politic. Sunt și voi rămâne până la sfârșitul mandantului un primar al tuturor locuitorilor orașului și niciodată nu voi ține seama de orientarea politică a unuia sau altuia.
- Cum stați cu locurile de muncă? Aveți probleme mari din acest punct de vedere?
- Pot să vă spun că din punctul acesta de vedere nu o ducem rău deloc. Locuitorii orașului Ialoveni au mult de câștigat de pe urma faptului că orașul se află în imediata apropiere de Chișinău. O bună parte dintre locuitori și-au găsit locuri de muncă acolo, iar ceilalți aici. Șomajul este aproape inexistent. Problema cea mai mare este însă legată de veniturile pe care ei le realizează, dacă banii pe care îi câștigă le sunt suficienți pentru a duce un trai decent. Din acest punct de vedere avem într-adevăr probleme, fiindcă, în general, veniturile sunt destul de mici, iar oamenii nu-și pot permite multe din ceea ce ar vrea să aibă. Asta și pentru că agenții economici, mai ales cei privați, încă nu au ajuns să aibă o putere economică care să le permită să asigure salariaților venituri decente. Mă refer la cei mulți, fiindcă sunt unii - ca și la dumneavoastră - care își permit multe, s-au îmbogățit nepermis de mult într-un interval de timp scurt. Iar aceasta presupune afaceri necurate, necinstite. Pe de altă parte, ne confruntăm cu problemele legate de desfacerea produselor, mai ales a celor din agricultură. Mă refer mai direct la pomicultură și viticultură. În ultima vreme, piața rusească este aproape inexistentă, iar cea europeană este încă abia la început. Ne luptăm însă pentru a câștiga teren din acest punct de vedere. Încet, încet trebuie să răzbim.
- Domnule primar, ne aflăm într-un moment care ar trebui să se înscrie ca un moment deosebit în istoria neamului nostru românesc: Centenarul Marii Uniri. Ce credeți, s-a făcut suficient din ceea ce ar fi trebuit să se facă? Cum apreciați legăturile existente între cele două state românești?
- Ar fi multe de spus în această privință. Dar ar mai ales multe de făcut. Din păcate, lucrurile cam ,,scârțâie”, ceva se întâmplă la nivelul cel mai înalt, atât la București, cât și la Chișinău. Nu se vrea? Nu se poate? Cineva ne poartă sâmbetele, cum se spune, pe plan european? Cineva din Europa are mare interes ca acest lucru, respectiv unirea Basarabiei cu România, să nu se întâmple? Greu de spus... Vedeți, sunt și probleme care depind de noi și încă nu suntem în stare să le rezolvăm. Fiindcă tânăra generație, care deja a crescut și s-a format în anii aceștia de după 1990 și, deci, nu mai poate fi acuzată de rusofonie în niciun caz, este împrăștiată prin Europa, să-și câștige existența și, deci, nu mai este capabilă să determine hotărâtor destinele țării. Însă trebuie să vină o zi când ,,va fi iar în trupul Țării / Basarabia întreagă”!
***
E toamnă frumoasă și bogată la Ialoveni. Dar e și o toamnă a marilor speranțe legate de acest mare eveniment al aniversării Centenarului Marii Uniri din 1918. De el se leagă speranțele multor români de dincolo de Prut, mai ales a celor care fac parte din generațiile tinere. Tot mai mult sunt convinși de credința care a înaripat generațiile de acum o sută de ani, anume că ,,că a venit vremea ca neamul nostru să nu mai cunoască hotar pentru dragostea lui, pentru limba noastră cea dulce. Cultura, limba, școala noastră trebuie să se unească pe veci și nedespărțiți vrem să rămânem până la sfârșitul sfârșitului”.
Doar nu întâmplător tinerii basarabeni poartă cu mândrie tricourile inscripționate ,,Basarabia e România”!
