Din când în când, așa zisele “personalități române și maghiare” din această țară, de fapt Iudele acestui bun și răbdător neam românesc, răspund prompt la câte o comandă străină intereselor noastre și se întrunesc la câte o “Conferință româno-maghiară”, pentru a mai da o “Declarație Comună”, care să atragă atenția, că marea problemă a țării noastre este, nu unirea tuturor pământurilor străbune românești înstrăinate cu forța, ci “autonomia Transilvaniei”, de ea depinzând soarta și viitorul nostru.
Jalnicii și penibilii păpușari, înregimentați de aceleași cauze străine intereselor noastre, “se bagă singuri în seamă”, sperând că poate străinătatea, care nu prea le știe, unora, “ce și cât le poate mintea”, va crede că, în “ceasul din urmă”, intelectualitatea română s-a “deșteptat” și a devenit extrem de europeană, de deschisă, de receptivă la așa-zisa problemă privind “Autonomia Transilvaniei”, pe care ei și alții dinaintea lor o tot “rumegă” de vreo sută de ani.
Un român “cu toată mintea acasă”, născut și trăitor aici, în Ardealul nostru străbun, care cunoaște, pe de-asupra, și puțină istorie și a mai și aflat câte ceva din amintirile părinților și bunicilor lui, în referire la câtă umilință, câtă suferință, câtă batjocură a îndurat pe pământul acesta țăranul român de la asupritorii unguri vreme de câteva sute de ani, cu câte râuri de lacrimi și sânge a spălat el acest bun și roditor pământ pentru a-l ști mereu liber și mereu al lui, nu poate decât să-și iubească și să-și apere țara.
Necrezând aceste evidențe acoperite cu date și documente incontestabile, nu poți fi decât ori răuvoitor, ori cu vreo boală la ținerea de minte, ori o Iudă trădătoare, demnă de toată afurisenia noastră. Să fi uitat aceste “personalități române”, cum se cred ele, de Tapae, de Sarmisegetuza, de Bobâlna, de Gheorghe Doja, de Horea, de Avram Iancu, de Ip, Trăznea, Moisei, de Tribunalele de Sânge, de Blaj, de Alba Iulia și, mai recent, de Oarba de Mureș, și de atâtea altele locuri, nume și Columne ale jertfelniciei noastre, rămase nemurire pentru apărarea acestui “picior de plai” și lăsate cu limbă de moarte de a nu le înstrăina niciodată nimănui?
Aduceți-vă mereu aminte, voi, “personalități române”, care ați semnat, la 12.10.2018, Declarația Comună de la Cluj-Napoca, identică cu cea din 1989 de la Budapesta că, “cine își uită istoria” merită să o retrăiască mereu și mereu, până când învață cele trebuincioase din ea. Așa că, să știți voi, cei mereu repetenți la “Istoria Patriei”, veșnic vânzători de neam și țară care v-ați găsit, tocmai acum, în anul Centenarului, să puneți în discuție integritatea Ardealului, că răbdarea românească are și ea o anumită limită?
Că noi, românii, considerăm acțiunea voastră a fi un boicot, o jignire și o obrăznicie fără margini adusă nouă, tuturor, un atentat la adresa statalității noastre, o acțiune ce vizează de fapt dezbinarea românimii pentru a putea crea, din nou, în ochii Europei, o altă mare problemă nerezolvată încă, Ardealul.
Pentru toate aceste fapte voi ar trebui să fiți judecați ca uneltitori și trădători de neam și țară, aflați mereu în cârdășie cu revizioniști unguri, mereu doritori de a ieși în față cu ceva care să ne strice liniștea, să ne țină sub tensiune, iar în cazul de față să ne strice sărbătoarea zilei de 1 Decembrie care va să vină.
Sunteți voi oare conștienți că Budapesta își face, de fapt, prin voi, cu mână românească, interesele sale? Că voi sunteți viermii care rod pe dinăuntru îndulcitul și ademenitorul fruct care este Ardealul nostru, cel sorocit de ceresc a fi Grădina Maicii Domnului, dată nouă să o păstrăm spre vecie ca să fie mereu și mereu sămânța lumii și veșnicia ei? Oare voi nu vă temeți nici măcar de judecata de apoi? Câtă inconștiență!
