Filmul “Pup-o, mă”, care a ajuns cu întârziere la Târgu-Mureș când trebuia deja să ruleze altul, “Coborâm la prima” (cei care coordonează cinematograful Arta chiar au mai multe deficiențe vizibile, adică din primărie, concret) este titlul unui cântec popular din festivalul Lânii, desfășurat pe un colț de plai, pe-o gură de rai, în Răchițele, județul Cluj. Realizatoarea filmului, Camelia Popa, a terminat regie film la nume grele ca Mircea Veroiu - Dan Pița, Andrei Blaier, în facultatea privată în care am intrat împreună, în clase paralele. Universitatea Ecologică a fost aleasă de ea, spune Camelia, pentru numele sonore ale profesorilor, unde predau la acea vreme, la actorie, Constantin Codrescu, Vlad Rădescu, Adriana Piteșteanu, regretata Margareta Pogonat, Mihaela Juvara și nenumărate alte somități. Comedia aceasta este excepțională, ducându-ne cu gândul la anii buni ai cinematografiei românești, se râde ca la “Nea Mărin Miliardar”, cu care a fost comparat filmul după cum spun într-un interviu actorii principali, dialogurile fiind cu un accent ardelenesc autentic, rolurile cu adevărat grele, jucate excepțional de realizatorii deja cunoscuți din seriale de televiziune. Vărul Săndel, cum apare pe afiș, Alin Panc, Cosmin Seleși, dar mai ales Jojo sunt neașteptat de buni în acest film, în care mai apar nume celebre ca Bebe Cotimanis, dar și tânăra Alexa Tofan, deși necunoscută, studenta își joacă bine partitura. Surpriza este Cătălina Grama, celebra cântăreață, vedetă a trustului Pro TV. Aceasta impresionează în rolul ziaristei trimise la capătul lumii pentru a realiza un documentar despre tradițiile de la țară, în condiții... rustice, cu mituri, pu-pături și... strigoi. Ea se dezbracă, în ghilimele, de alura sa comercială pentru rolul celei mai ideale jurnaliste, care acceptă să lucreze în orice condiții pentru a obține un reportaj bun. Filmul este atât de emoționant încât se și plânge la sfârșit, pentru metafora Mioriței, pentru muzica și peisajul excepțional, în care doi ciobănei vor să îl elimine pe al treilea la figurat, ca să rămână ei cu cele două fete care au poposit în sat ca să filmeze în perioada în care se spune că dacă pupi o fată, rămâi cu ea toată viața. Umorul este foarte românesc, iar limbajul ardelenesc pur. Am regăsit-o pe realizatoarea filmului, cu emoție, după 20 de ani, colega mea de cămin și gazdă din primul an de facultate bucureșteană, trimițându-mi cele mai prompte răspunsuri cu referiri despre ea. În prezent este regizor de film și producător la S.C. Studio Indie Productions SRL și membru fondator al Asociației Operatorilor Culturali din România. Ideea cu... trăznaia, cum i-am spus eu, i-a venit lucrând de mult cu Alin Panc. Într-o zi, Alin a spus, hai să facem un film de scurt metraj, dar să fie comedie. Mai apoi i-a venit ideea cu cei trei frați ciobani, inspirat fiind de prietenia lui cu Alexandru Pop și Cosmin Seleși. Ea l-a recomandat pe Salex Iatma ca scenarist, Salex a scris scenariul care a plăcut tuturor și ulterior au intrat în producție cu filmul. Au avut 3 zile de pregătire în locație, Răchițele, Cluj, și 17 zile de filmare. Fiind film independent, cu buget mic, 98% din acțiunea filmului se petrece în exterior, în decoruri naturale. Deși echipa de filmare a fost una restrânsă, acestor oameni le datorez realizarea acestui film, spune Camelia, ca de altfel și întregii echipe din etapa de post-producție a filmului. Întâi am vrut, mai apoi am crezut, ca în final, să putem face acest film. Noi am reușit, mărturisește autoarea. Am întrebat-o cum a ajuns la Jojo și de ce a ales-o pe ea. Totul a plecat de la cei trei actori din rolurile principale, Alin Panc, Alexandru Pop și Cosmin Seleși. Sunt trei actori și prieteni, care vin din Zalău, foarte buni vorbitori de grai ardelenesc, autentic. Am profitat de acest avantaj și am plasat acțiunea filmului într-un cadru natural, specific oierilor din zona Ardealului. La Cătălina Grama - Jojo m-am gândit imediat ce am citit scenariul. Nu mai lucrasem cu ea până atunci, dar îi urmărisem parcursul actoricesc. În acest film face un rol diferit de tot ce a mai jucat până atunci, dar îi urmărisem parcursul actoricesc. Cu excepția lui Alin Panc, cu care lucrez deja de câțiva ani, cu niciun alt actor din distribuția acestui film nu mai lucrasem. Am empatizat, ceea ce a făcut ca lucrurile să meargă unse, de fiecare dată. Mi-au plăcut preocuparea și conștiinciozitatea cu care și-au pregătit personajul, la care se adaugă, desigur, inteligența proprie, împrumutată fiecărui personaj. E plăcut să lucrez cu actori noi, pentru că îmi place să descopăr și să mă redescopăr în relația cu aceștia. Muzica a fost scrisă de frații Căzănoi, Cezar și Anatol. Nu e chiar originală ideea, consideră autoarea, după cum i-am spus că mi se pare mie, ea explică niște paralelisme între această poveste și Miorița. Este o poveste narată simplu și dinamic, pe alocuri făcând haz de necaz, echilibrată fiind de lirism și duioșie, în doze bine măsurate, având o rezolvare simplă ce apare exact când trebuie. Este diferit de alte filme românești fiindcă e o poveste de iubire, un film senin și amuzant, vorbit în cel mai pur grai ardelenesc, a cărui acțiune se întâmplă într-un peisaj minunat. Din impresionantele realizări de până acum ale Cameliei, din care, categoric, acest film este cea mai mare, având parte de o promovare media pe măsura evenimentului, amintesc premiul Best director la ClujShorts 2018, Award of Merit Special Mention, 2015 Cangurul singuratic, scurt metraj premiat pentru cea mai bună dramă la Balkan Film and Food Festival, Albania 2016, tot cu Alin Panc, fiind și el laureat la Pitești. Je suis un suvenir - Not even, 2013 scurt metraj în selecție oficială Nikon, 2008 Doi Crai 2 Don Juan, selectat de Eurochanel USA și difuzat acolo, 2000 O după amiază anostă, A boring afternoon, scurt metraj selectat în cadrul International Student Short Movie Festival, Dresden, Germania. Este licențiată în Regie Film și Tv, absolvind, în 2000, Universitatea Media, regie film și TV, din București. Este producător executiv al filmului ei, dar a regizat și “Apartamentul” în 2017 mai, produs de Cameleon Film, am văzut acest scurt-metraj, tot cu subiect macabru, dar comic, totodată nostalgic precum filmul ei de la cinema Arta. În 2014 a fost regizor artistic pentru un set de 4 filme de scurt metraj, tematice, produse de ONG-ul Aleg Sibiul, pe tema de violență sexuală, “Acasă”, “Ora 5”, “La Apus”, 2013 “Nici măcar”, “La pomană”, produs de Camelia Popa și AMA Les Films a la Carte. A mai făcut filme de scurt și lung metraj, film documentar și docudrama Tv, “Moartea ziaristului Dumitru Tinu”, “Moartea Zarazei”, “Ultimele ore din viața lui Marin Sorescu”, “Ultimele 24 de ore ale regizorului Cristian Nemescu”, între 2002/2003 a făcut în Norvegia un documentar despre flora și fauna în Norvegia, pe Tele2 a fost regizor artistic la televiziuni im-portante, serialul “Iubire și onoare”, produs de Media Pro Pictures și difuzat pe Acasă Tv, dar a colaborat și cu Antena și TVR. Am văzut și filmul “După ea”, al cărui coordonator de producție a fost. A fost asistent regie pentru filmul de lung metraj “Raport” despre sta-rea națiunii, regizor Ioan Cărmăzan.
În concluzie, Camelia Popa este, categoric, un regizor de excepție.
