În ziua de 8 octombrie, după o scurtă dar grea suferință, distinsa profesoară EMILIA LAZĂR a trecut la cele veșnice.
Absolventă (1954) a Facultății de Matematică-Fizică a Universității “Victor Babeș” din Cluj, și-a început cariera didactică în localitatea Band, apoi s-a transferat la Târgu-Mureș, unde a predat la Liceul “Al. Papiu Ilarian”, Liceul “Unirea”, Institutul de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, încheindu-și activitatea profesională la Direcția Apelor “Mureș-Banat”, având funcția de programator, apoi de șef de oficiu de calcul.
Obținând de timpuriu gradele didactice, profesoara Emilia Lazăr a participat activ în comisiile de bacalaureat, la activitățile Societății de Matematică-Fizică - Filiala Mureș, a cărei membră a fost.
După pensionare, profesoara Emilia Lazăr nu s-a retras din viața publică. În perioada ce a urmat evenimentelor din decembrie 1989, a luat parte la numeroase activități cultural-patriotice, fiind o prezență vie inconfundabilă în climatul cultural și politic al județului Mureș, bucurându-se de prețuirea celor din jur.
În ultimii 23 de ani, ca membră fondatoare a filialei Mureș a Societății Cultura-Patriotice “Avram Iancu” cu care, în calitate de vicepreședinte și președinte de onoare, s-a identificat, Emilia Lazăr a depus o continuă și rodnică activitate. De altfel, simpla ei prezență era suficientă pentru a da un imbold acțiunilor întreprinse în cadrul “Casei Iancului”. Dacă ar fi să comprimăm aprecierile cu privire la prezența sa în cadrul “Societății”, am spune că Doamna Emilia Lazăr era însuși sufletul acesteia. Acolo, în casa în care, acum peste 170 de ani, a locuit, vremelnic, marele erou național, Doamna Emilia își afla însăși menirea sa ca dascăl, sensul însuși al existenței sale.
Sărbătorile naționale erau, pentru Emilia Lazăr, autentice trăiri emoționale.
Să ne amintim doar, cu câtă mândrie, noblețe și demnitate purta ia românească, fără ostentație, ci cu o firească și adâncă bucurie ce i se citea pe față.
Mai presus de orice, Emilia Lazăr avea un respect nemărginit pentru limba română, exprimat atât prin rigoarea logică, precum și prin impecabila dicție.
În ultimii ani, distinsa noastră colegă era preocupată de soarta “Societății Cultural-Patriotice” și de “Casa Iancului”. Am admirat întotdeauna generozitatea și spiritul de dăruire pentru cei din jur.
Acum, în anul Centenarului Marii noastre Uniri, trecerea în eternitate a Doamnei Emilia Lazăr, ne apare ea însăși ca o jertfă adusă pe altarul idealului și aspirațiilor naționale românești, cu care distinsa profesoară s-a identificat cu întreaga-i ființă învăluită întotdeauna într-un fierbinte patriotism.
Ne va lipsi, cu siguranță, tuturor celor ce i-am fost aproape, tuturor membrilor și simpatizanților prezenți la întâlnirile noastre de miercuri, ora 17, la “Casa Iancului”, precum și numeroșilor vizitatori care au trecut pragul acestui lăcaș de cultură, ascultând și apreciind adevăratele lecții de istorie, de un vibrant patriotism, susținute, în calitate de ghid, de către Domnia sa.
Adio, distinsă colegă și prietenă! Adio, dragă Emilia!
Dumnezeu să te odihnească!
