Un fapt petrecut recent în Parlamentul European, chiar în prezența președintelui Klaus Iohannis, a trecut oarecum nebăgat în seamă de “presa mare” de la noi din țară, nesuscitând interesul nici al marilor bărbați/femei de stat, nici pe cel al ocoșilor comentatori politico-științifico-fantastici, ocupați să ne împuie capetele, seară de seară, cu noi și noi judecăți de valoare despre lume, viață, cutremure, moaște făcătoare de minuni și etern fascinanta luptă anticorupție.
Întâmplarea la care ne referim a fost relatată de cotidianul transilvănean Krónika și preluată de agenția ungară de presă MTI. Potrivit acestor surse, în discursul susținut săptămâna trecută, în Parlamentul European, președintele CE, Jean-Claude Juncker, a afirmat că data de 1 decembrie, când a avut loc Marea Unire, este o sărbătoare nu numai a României, ci a întregii Europe: “Așadar, în acea zi, vom sărbători împreună un mare moment istoric, care este important atât pentru România, cât și pentru Europa”, a citat publicația Krónika, vorbele oficialului european.
...Și abia tăcu bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Budapesta s-a făcut foc și pară! Vorba ceea: bună ziua ți-am dat, belea mi-am căpătat... De Centenar ți-am amintit, mintenaș m-ai beștelit... Pe loc, a fost convocată o conferință de presă, purtătorul de cuvânt al guvernului Orbán, comunicând celor interesați că, la nivelul executivului s-au conturat două opinii: una “tăioasă” și una mai puțin tăioasă. Potrivit opiniei “tăioase”, dl Juncker “a făcut declarații în conformitate cu starea sa”. (Adică, stare de ebrietate, dacă bine înțelegem, amintindu-ne cum ușoara clătinare a președintelui Comisiei Europene, în cursul recentului summit NATO, a fost pusă pe seama alcoolului, chiar de către unii colegi de serviciu, cum ar veni - “Eurooopa” nefiind nici ea tocmai ușă de biserică la capitolul bârfe, zvonuri, șușanele - , deși bietul om s-a jurat că a fost vorba de o criză de sciatică sau un cârcel care l-a pălit din senin.)
Opinia mai puțin “tăioasă” și mai “rezervată” este că “lipsa cunoștințelor nu face decât să întărească faptul că președintele Comisiei Europene este inapt pentru funcția pe care o ocupă”. În orice caz, ambele opinii, atât cea “tăioasă” cât și cea “netăioasă” exprimă poziția oficială a guvernului condus de dl Viktor Orbán.
Nori negri s-au ridicat și dinspre forul legiuitor al țării vecine: Zsolt Németh, președintele din partea Fidesz al Comisiei pentru Afaceri Externe a parlamentului ungar, a remarcat în mod ironic că Juncker a făcut, din nou, dovada “perspicacității sale politice și a empatiei” față de sensibilitatea națiunilor europene și a minorităților etnice autohtone. “Nouă, politicienilor maghiari, nu trebuie să ne pară rău că am spus încă din primul moment că este inapt și că ne-am luptat cu toate mijloacele împotriva punctelor sale de vedere inacceptabile. Este dreptul lui să sărbătorească, împreună cu România, Centenarul, cu condiția să nu încerce să-l impună și altora. (...) În luna mai, a anului viitor, va înceta, în sfârșit, mandatul domnului Juncker. Noi, maghiarii, acest lucru îl vom sărbători, pentru asta vom deschide șampanie” - a spus Zsolt Németh, conform surselor citate.
Așadar, din două, una: dl Juncker este ori beat, ori incult, ori ambele, în orice caz, inapt pentru funcția ocupată, motiv pentru care, anul viitor, în mai, la Budapesta, se va da cep la butoaiele cu șampanie, iar guvernul și parlamentul, unite-n cuget și-n simțiri, vor încinge hora-n bătătură. Hej, haj, Rózsi...
Din toată această mică tărășenie europeană, reținem câteva lucruri, facem câteva comparații și ne exprimăm o seamă de nedumeriri.
În primul rând, este de remarcat, ca și în alte dăți, “unitatea de monolit” a oficialilor unguri (a tuturor oficialilor unguri) atunci când consideră (nu întotdeauna justificat) că interesele națiunii pe care o reprezintă sunt puse în pericol sau lezate - săracu' dl Juncker, chiar n-avea “cunoștințele necesare” să-și dea seama că, acum și-n vecii vecilor, a aminti Budapestei de 1 Decembrie e ca și cum ai da chibrit la canistra cu benzină.
Doi: ce s-ar fi întâmplat și câte zoaie ar fi curs în capul vreunuia de-al nostru, din guvern, dacă ar fi cutezat să-l porcăiască pe președintele CE, să-l facă beat, prost și inapt pentru funcție, ba să mai și afirme în gura mare că abia așteaptă să-și termine acela mandatul, ca să desfunde șampania? Câte dosare penale i s-ar fi întocmit “bagabontului”, pentru înaltă trădare, abuz în serviciu, înclinații pro-ruse și port ilegal de limbă? Câți #rezistenți s-ar fi bulucit în stradă, buimaci, să protesteze conform indicațiilor lu' Nuți de pe Facebook, și, cu un drum, să ardă și câteva copite în coastele jandarmilor, să-și ia de-o grijă? Vai, da' ce-ar fi zis partenerii euroatlantici, mediteraneeni, fluviali și oceanici? Dar Comisia de la Veneția și de la Vințu de Jos? Spinările încovoiate, codiriștile de topor, șulfele, ciumeții și hahalerele care înșfacă microfoanele pe la Bruxelles, Strasbourg și alte “locații” europene, ca să bălăcărească “tot ce mișcă-n țara asta”, ar fi dat lovitura vieții lor, cu așa material informativ mănos: s-ar fi întocmit rapoarte, denunțuri, scrisori deschise, s-ar fi înroșit liniile telefonice, ar fi picat internetul, cerul, guvernul ar fi fost ras de pe fața pământului, ONU ar fi avut nevoie de perfuzii.
...Dar ce ne întristează cel mai tare (în caz că ne mai poate întrista ceva) este următorul fapt: dacă președintele nostru (mai mult sau mai puțin iubit) a fost prezent la fața locului, de ce a trebuit să aflăm noi, taman din presa maghiară, ce a spus dl Juncker? Sigur că dl Iohannis este, mereu, ori “preocupat”, ori “îngrijorat”, ori nu-l interesează, ori nu comentează, mereu în criză de timp (din cauza vacanțelor întrerupte de concedii și a concediilor întrerupte de vacanțe), dar, de data asta, nouă, poporenilor mai prost îmbrăcați și cu tricourile mai lăbărțate, poate că ne-ar fi căzut bine să auzim, direct de la șeful statului (de drept), că ditamai Comisia Europeană sărbătorește, alături de noi, “un mare moment istoric, important atât pentru România, cât și pentru Europa”. La așa o veste, venită din atmosfera ozonată a Cotrocenilor, am fi desfundat, și noi, acolo, dacă nu butoiul cu șampanie, măcar un canceu de tulburel. De “fițco”.
Totuși, să reținem și partea luminoasă a poveștii: până la urmă, chiar dacă l-am aflat indirect, mesajul dlui Juncker nu face decât să ne confirme ce știam: România contează pentru Europa.
Întrebarea este: cât mai contează România pentru...România?
P.S. Nu că am avea pretenția ca Budapesta să desfacă șampania de 1 Decembrie, dar gândim că sărbătorile tuturor celor 28 de state membre ale UE s-ar cuveni să fie “momente importante” pentru întreaga Europă. Sau nu?
