“Când unui bătrân indian i-au fost explicate avantajele trecerii la ora de vară, acesta a răspuns: - Doar omul alb poate să creadă că dacă taie un capăt de pătură ca s-o coase la celălalt, va avea pătura mai lungă!”. Pentru a reuși o interpretare corectă în privința fâțâielilor acelor de ceasornic, înainte și înapoi, să avem în vedere faptul că stabilirea orei exacte nu se face la întâmplare. Anul, luna, săptămâna, ziua, ora, minutul, secunda și fracțiunile de secundă sunt stabilite pe criterii strict științifice: astronomice, matematice, fizice, în funcție de mișcarea de revoluție și rotație a planetei Pământ, cât și de înclinația axei sale. Dar, pentru a înțelege cum și de ce s-a trecut în anumite perioade de timp la “ora de vară”, asta însemnând să dai minutarele ceasului cu o oră înainte, să facem o incursiune în istoricul problemei, așa cum ne este prezentată de “Wikipedia.ro”.
Sistemul adoptării orei de vară are ca scop folosirea din plin a luminii Soarelui, pentru a economisi energia electrică. Oricum, facturile vin lunar, sunt mereu în creștere, iar dacă încasările nu sunt pe măsură, se practică creșteri de prețuri. Ideea i-a aparținut savantului Benjamin Franklin, în secolul XVIII, făcând observații și studii pe lămpile cu ulei. Introducerea orei de vară s-a născut ca o necesitate de război, în timpul primei conflagrații mondiale. Germania și Austro-Ungaria au fost primele țări care au introdus acest sistem, începând cu 30 aprilie 1916, în scopul economisirii rezervelor de cărbune necesare producției de război. Anunțul oficial în acest sens prevedea că ziua 1 mai 1916 începe la ora 11 a zilei de treizeci aprilie, iar ziua de 30 septembrie se va sfârși la o oră după miezul nopții. Puterile Antantei au adoptat această reglementare un an mai târziu, în 1917. În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1917, în timpul Primului Război Mondial. După război s-a renunțat la folosirea orei de vară, aceasta fiind reintrodusă în 1932, din aceleași rațiuni economice. Până în 1939, ora de vară a funcționat în fiecare an, între prima duminică din aprilie (în 1932: 22 mai), ora 00.00, și prima duminică din octombrie, ora 01.00. Între 1 aprilie 1940, ora 00.00, și 2 noiembrie 1942, ora 03.00, ora de vară a fost în vigoare permanent în România. Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată. Ora de vară a fost reintrodusă în România începând cu 1979, cu regula: 1979-1983: prima duminică din aprilie, ora 00.00 (01.00) - ultima duminică din septembrie, ora 01.00 (00.00) (cu excepția anului 1979, când ora de vară a început pe 27 mai); 1984-1996: ultima duminică din martie, ora 00.00 (01.00) - ultima duminică din septembrie, ora 01.00 (00.00). Prezenta regulă este în vigoare din 1997, conform căreia, la ora de iarnă, cea firească, astronomică, s-a trecut în ultima duminică a lunii octombrie. Aceasta s-a petrecut în noaptea de sâmbătă, spre duminică, iar ora 4 a devenit 3, la 29 octombrie. Bine că nu sunt note la școală. În caz că se menține sistemul, trecerea la ora de vară va fi în 2019 la 31 martie, revenirea la ora de iarnă, în 27 octombrie. În 2020, trecerea la ora de vară va fi la 29 martie, iar revenirea la ora astronomică, la 25 octombrie, în toate cazurile, ora 3 devine ora 4 și invers.
Să avem în vedere și faptul că, înainte de adoptarea orei oficiale de vară, modificările de orar de lucru au fost introduse tocmai cu scopul de a folosi eficient lumina naturală în rețeaua comercială, prin unele instituții, întreprinderi. Prin obligarea întregii populații a unei țări de a se juca cu minutarele ceasurilor, se practică efectul de turmă. Cu toate că destule persoane s-au dovedit încântate de adoptarea sistemului orei de vară și iarnă, au început să fie publicate și popularizate studii din partea medicilor, psihologilor, sociologilor prin care se demonstrează că această joacă cu timpul produc asupra oamenilor multe efecte negative. Printre ele, stări de rău, dureri de cap. De la caz la caz, schimbarea orarului necesită o perioadă de acomodare de circa 2-3 săptămâni. În realitate, joaca de-a ora oficială are mai degrabă rolul de năucire a populației. Poate că vreun isteț va ghici să ne dăm și cu lunile anului înainte și înapoi...Să mai observăm faptul că “ora de vară” este introdusă la mijlocul primăverii, iar “ora de iarnă”, la mijlocul toamnei. Iată cum ne jucăm cu noțiunile și sănătatea populației: ne fâțâim înainte și înapoi cu acele ceasornicelor... Se pare că mai-marii Uniunii Europene au reușit să înțeleagă fenomenul, astfel, cu începere din anul următor va rămâne la latitudinea fiecărei țări dacă alege sistemul orar normal, firesc, ori cel modificat. Având în vedere această înțelegere, va fi amuzant în viitor, deoarece se poate vorbi de o circulație relativ liberă a populației prin Europa. Dacă până acum timpul era reglementat de fusurile orare ale globului, iată, guvernele sunt capabile să spargă orice reguli.
